Atunci când nou născutul începe să plângă pare că nimic nu-l liniștește. Greșit! Există câteva metode foarte eficiente. Există, însă, și un secret: pentru fiecare dintre ele trebuie să știm și cauza plânsului.

Primul plâns

„A plânge“ înseamnă, în termenii cei mai simpli, „a vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie)“. Iată cum această definiție simplă numește, pe rând, toate cauzele care îl fac pe bebe să se manifeste prin zgomote mai mult sau mai puțin gălăgioase. Înainte de a enumera și de a descrie modurile concrete prin care îi putem readuce zâmbetul pe chip, este bine ca părinții să înțeleagă un lucru esențial: trecerea foarte bruscă de la viața intrauterină la viața extrauterină, pe care noi, adulții, o cunoaștem foarte bine, este un mare stres pentru el. Imaginați-vă doar: a stat 9 luni în uter, unde nu îl deranjează nici o lumină, temperatura este constantă, iar zgomotole pe care le aude sunt estompate de organe, piele, mușchi și lichidul amniotic. În plus, nu a mâncat și nu a băut, pentru că tot acest proces se întâmplă direct prin cordonul ombilical. Deci nu a depus nici un efort, nu a simțit foamea, nu a simțit că este ud și că trebuie schimbat. Iar din acest mic paradis s-a trezit deodată – prin naștere – într-o lume nouă, cu lumini puternice care-i vin în ochi, cu voci străine în jur, în care toți sunt agitați, iar el este aspirat, i se pun picături în ochi, ba i se mai face și o injecție. Acum înțelegem de ce plânge când vine pe lume? Să mai înțelegem și că unicul fel în care îl putem liniști în aceste momente este să fie ținut la pieptul mamei.

Prima întâlnire

În cazul în care această primă întâlnire cu mama, la scurt timp după ce se naște, nu are loc, este bine ca micuțul să fie cerut. Și să fie ținut la piept primele două ore din existența lui! De ce? Pentru că dacă stă aici, se calmează automat, este aproape de bătăile inimii pe care el le-a simțit când se afla în uter, de mirosul mamei – trebuie lăsat să stea cu nasul aproape de sân, deoarece mamelonul secretă substanțe care seamănă la gust și miros cu lichidul amniotic.

Înfășatul

Ce altceva ar mai putea să-l oprească pe bebe din plâns? Tot ceea ce îi aduce aminte de vechea lui viață, cea din micul paradis intrauterin. Îi este bine când stă lipit de mama, direct pe pielea ei, când stă strâns, înghesuit, exact ca în burtică. De aceea, un alt lucru care l-ar putea ajuta este înfășatul, recomandat, de altfel, și la sugarii care au peste o lună. Atenție, însă! Înfășați-i doar partea de sus a corpului – la nivelul mâinilor și a capului – și lăsați-i picioarele libere! Picioarele este bine să stea cât mai crăcănate cu putință.

Tipuri de plânsuri

Ca o paranteză la metodele de a liniști din plâns un bebeluș, să ne reamintim de ce plânge un copil. Motivele sunt diferite, fie îl doare ceva, fie, la fel de bine, nu îl doare nimic și vrea să atragă atenția, să se „asigure“ că mami este lângă el. Dacă scoate diverse sunete – „mârâit“, gângurit, scâncit – nu înseamnă neapărat că are un disconfort. Pur și simplu acesta este modul lui de a vorbi cu lumea, de a exprima, de exemplu, faptul că îi este bine să facă parte din familia respectivă. Deci nu trebuie să ne îngrijorăm de fiecare dată când scâncesc, să-i luăm imediat în brațe cu teama că li s-a întâmplat ceva rău. De-a lungul timpului, mama va învăța singură să recunoască tipurile de plânsuri: cel de foame, cel de plictiseală, cel de durere, cel care semnalează că scutecul trebuie schimbat.

Co-sleepingul: ce este și la ce ajută

Revenind la plânsul de durere, acesta nu trece cu simplul luat în brațe. Dacă nou-născutul are o criză de colici, indiferent în ce poziție l-ai ține, el tot dă din picioare, se adună, se chircește, își ridică genunchii, se învinețește. Pe de altă parte, în cazul nou-născutului care plânge în pătuț și tace brusc când e luat în brațe, este clar că motivul este nevoia de afecțiune. Dacă noi îi învățăm de mici că suntem acolo și le răspundem de fiecare dată cu acest gest, se va crea o obișnuință. De aceea, se recomandă co-sleepingul care, tradus, înseamnă dormitul mai multor persoane în același pat. Co-sleepingul este o metodă bună de a-l calma pe bebe, însă adaptat în felul următor: pătuțul lui să fie foarte aproape de al mamei și fără gratiile puse. În felul acesta, mama doar întinde mâna când copilul dă să plângă sau scâncește, pentru a-l asigura că nu e singur. Prin urmare, nu mai e nevoită să se ridice și să îl ia în brațe.

Plimbatul

La unii micuți funcționează ca „terapie“ pentru plâns plimbatul. Ținut în brațe și mers cu el dintr-o parte în alta. De ce îi place acest gen de legănat? Pentru că îi amintește de micul paradis intrauterin de care am amintit mai sus. Cât timp l-a avut în burtică, mama s-a plimbat cu el, nu? De ce nu ar repeta acest gen de mișcări atât timp cât prin el rememorează perioada petrecută în uter?

Zgomotele albe sau neutre

Există copii care se opresc miraculos dintr-un plâns gălăgios, aproape isteric, când aud, de exemplu, zgomotul feonului. În America, bunăoară, se practică pusul scoicii cu bebelușul pe mașina de spălat pornită. Sunetul acela asurzitor are un efect liniștitor asupra lui, se pare.

Prezența tatălui

Copilul poate fi liniștit de prezența tatălui. Îl recunoaște încă de când era în burtică și știe că este el dacă îi vorbește într-un anume fel. Sunt copii care se calmează numai când aud vocea tatălui.
Nu uitați! Cel mai important lucru pentru cei mici este prezența părintelui lângă ei și iubirea care i se oferă necondiționat. Ei au venit pe lume pentru că doi oameni au ales acest lucru, prin urmare, cu atât mai mult trebuie să le fim disponibili.

 Sursă: www.bebeteiubesc.ro – „Cum îl liniștim pe bebe când plânge“