Alăptarea și dezvoltarea emoțională a copilului

Alăptat sau hrănit cu biberonul, momentul mesei trebuie să fie momentul mesei. Este recomandat ca mama să se dedice 100% acestor minute, iar bebe să nu transforme sânul într-o suzetă. Iată un prim pas în dezvoltarea emoțională armonioasă a copilului. Care sunt ceilalți pași, aflați din informațiile oferite de Bogdana Bursuc, psihoterapeut, paginii noastre bebeTEIubesc.ro:

Ce rol are alăptarea asupra dezvoltării emoționale a copiilor?

Alăptarea oferă bebelușului, pe de o parte, răspunsul la nevoile lui fizice, îi asigură dezvoltarea fizică armonioasă pentru că laptele matern nu poate fi egalat de nici un alt fel de lapte. Pe de altă parte, alăptarea contribuie la dezvoltarea emoțională deoarece presupune un moment de o intimitate foarte mare între mamă și copil (realizat prin contactul vizual și contactul piele pe piele). De exemplu: când o mamă alăptează, ea trebuie să-și țină sânul (care poate ieși din gura bebelușului din diverse motive), să fie atentă la cel mic, să se concentreze sută la sută la activitatea ei. Dacă este hrănit cu biberonul, într-un fel, mama trișează, nu mai este în totalitate acolo – poate ține și copilul, și biberonul destul de ușor, se mai poate uita și în altă parte și, în consecință, acea intimitate din timpul alăptării dispare. Prin urmare, recomandabil este, în cazul mămicilor care nu pot alăpta, pentru a asigura dezvoltarea emoțională, prin alimentație, la această vârstă, să facă din momentul oferirii mesei un moment sută la sută de atenție acordată copilului.

Există o disciplină în timpul meselor? Cât de restrictivă ar trebui să fie o mamă cu bebelușul ei?

În primele două, trei luni de viață, când mesele constau în general în mâncatul la sân, principala regulă de urmat este ca masa să fie masă. Să încercăm, de exemplu, să nu transformăm sânul într-o suzetă – sunt foarte mulți copii care, după ce termină de mâncat, rămân cu sânul în gură, pentru că se simt bine, confortabil. Esențial este să stai la sân atât timp cât mănânci. La fel de important este ca părinții să accepte că un copil mănâncă porții în cantități diferite de la o masă la alta. O dată poate mânca mai mult, o dată mai puțin, o dată poate sări peste o masă, o dată poate vrea mese mai frecvente. De aceea, mai ales din acest punct de vedere, în primele două, trei luni de viață alimentația trebuie să se facă la cerere, adică atunci când cel mic cere, vrea să mănânce, nu după un anumit program impus. Este mult prea devreme ca să stabilim noi o rutină. De-aici, o altă regulă bine de respectat: să nu trezim copilul ca să-l hrănim. Prin urmare, primele două, trei luni sunt pur și simplu de observare a ritmului bebelușului, și nicidecum de impunere a unui ritm sau program de către mamă.

Ce ar trebui să știe concret o mamă începătoare pentru a se asigura că bebe se dezvoltă bine din punct de vedere cognitiv?

Un lucru pe care este bine să îl facă orice mamă, din clipa în care se naște copilul, este să-i vorbească, să-i povestească tot ce se întâmplă în jur, indiferent că par lucruri banale. Acest tip de comunicare îl ajută foarte mult pe bebe în dezvoltarea cognitivă! Din păcate mulți au convingerea că, fiind mic, copilul nu înțelege nimic. Fals! Copilul, cu cât este mai mic, cu atât este mai atent la mediu, toate informațiile având valoare de supraviețuire pentru el. Cum ne-am comporta noi, dacă am nimeri deodată pe o planetă nouă, într-o lume nouă? Simțurile devin automat mai ascuțite. Cu cât e mai familiar cu noul mediu, cu atât va fi mai relaxat. Iar dacă are de mic simțurile din ce în ce mai ascuțite, automat se va adapta mai ușor. Adultul (mama, prin vocea ei blândă) este cel care îl ajută să le descifreze, povestindu-i ceea ce se întâmplă. El primește astfel stimulii în siguranță, împreună cu o stare de relaxare. Mai mult, știm că ne naștem cu creierul format într-o anumită măsură, însă o mare parte din formarea lui are loc după naștere, prin stimulare. Dacă sunt stimuli, se vor face și conexiunile neuronale care să îi proceseze. Dacă nu sunt, nici conexiunile neuronale nu vor avea loc. De-aici și retardul mintal dobândit, când se fac mai târziu evaluările. De aceea e important să vorbim în permanență cu el. Așa cum important este să-i dăm obiecte, jucării de culori, texturi, forme diferite, pentru a le explora. Iar noi să observăm ce-i place, ce nu-i place. De ce? Pentru că atunci când vom vrea să îl liniștim, putem să îi dăm niște obiecte preferate, de o culoare și o formă anume. Creăm în jurul lui un mediu agreabil și confortabil. Un alt lucru de reținut: chiar dacă are o lună, două, trei, să nu îi subestimăm capacitatea de a se juca. Ei se joacă de când sunt foarte, foarte mici – au diverse reacții (asociază sunetele cu sursa care o produc, se amuză de multe ori, râd dacă le vorbim într-un anumit fel, dacă îi atingem în anumite locuri). Încurajarea lor și în acest sens este un alt detaliu care îi ajută în dezvoltarea cognitivă.

Comments

comments