„Alături de familia mea am totul!“

Este mamă, are doi copii și un soț care se implică activ în creșterea și educația lor. Recent, a împlinit 34 de ani. La mulți ani, Marcela Ionescu! Nu este persoană publică, ci o femeie obișnuită. O femeie obișnuită care a acceptat să ne vorbească despre comorile ei, Vladimir și Radu, și despre experiența de a fi părinte, două motive suficiente să guste din fructul rar al fericirii.

Revista „Copii și Părinți“: Cum e viața cu doi copii?

Marcela Ionescu: Mai ușoară decât mă așteptam… J Glumesc, bineînțeles, dar tot ce pot să spun este că nu este atât de greu pe cât mi-am imaginat sau am auzit! Am fost binecuvântată cu doi copii sănătoși, frumoși și înțelegători.

Cum era viața ta înainte de a fi mamă?

Înainte să fiu mamă eram organizată, dar în același timp „dezorganizată“… și când spun asta, mă refer la faptul că aveam tendința de a amâna diverse lucruri, însă odată cu nașterea lui Vladimir, acum 4 ani, am învățat că totul trebuie prioritizat ca să poți face față sarcinilor zilnice. Iar când s-a născut Radu, acum 6 luni, având deja experiență, atât eu cât și soțul meu ne-am organizat mult mai bine. Sunt fericită că m-am redescoperit după ce am devenit mămică, într-un alt mod, diferit de cum eram înainte. Alături de familia mea am totul, nu-mi lipsește nimic. Poate doar niște ore de somn…

Care sunt pasiunile tale și în ce măsură ți le satisfaci acum, de când ești mamă?

Îmi place foarte mult să călătoresc, ceea ce am continuat să fac chiar din primul an de la nașterea lui Vladimir. Ne-am făcut curaj și prima vacanță în toată regula a fost în Grecia și nu oricum, ci cu mașina (9 ore cu două opriri). Cu Radu am avut prima vacanță la doar 3 luni, deci se poate să ai și vacanțe frumoase (dar solicitante) chiar și cu 2 copii! O altă pasiune este cititul, după care încă tânjesc, pentru că timpul nu îmi mai permite sau pentru că adorm după primele 2-3pagini.

Cât de mult te-a ajutat faptul că, atunci când s-a născut Radu, aveai deja un băiețel mai mare?

Experiența primului copil și-a spus în mod clar cuvântul. Dacă acum 4 ani mă speriam din orice, acum am fost mult mai relaxată și mai liniștită. Mă bucur mult mai mult de perioada de bebelușeală a lui Radu, împreună cu Vladimir, bineînțeles, care mă ajută foarte mult când vine vorba de frățiorul lui! Iar faptul că am fost mai relaxată mi-a fost de mare folos să îl pot alăpta pe Radu, ceea ce la Vladimir nu a fost posibil din păcate. Le sfătuiesc, așadar, pe viitoarele mămici să se relaxeze și să se bucure de pruncii lor, restul atribuțiilor putând fi preluate de soț, bunici sau bone.

Vladimir nu s-a simțit pe locul doi când în familie a mai apărut un bebeluș?

Vladimir este foarte atașat de mine, aproape tot ce își dorește să facă vrea să facă cu mama și da, din acest punct de vedere, am avut mari emoții. Până acum un an, nu aveam voie să țin în brațe un alt copil pentru că începea imediat să plângă. Când am aflat că sunt însărcinată, am început să citim împreună (eu și Vladimir) despre venirea unui frățior și să îi explic zilnic că mami are un bebe în burtică cu care el se va juca. I-am cumpărat chiar și un bebeluș de jucărie cu care exersam zilnic ca să înțeleagă ce înseamnă să ai un frățior. Așadar, răspunsul la întrebare este că Vladimir nu este deloc gelos, dimpotrivă, este foarte iubitor și protector cu Radu și, mai mult, mă ajută ori de câte ori îi cer ajutorul!

În creșterea, îngrijirea și educația copiilor tăi, ții cont de sfaturile prietenilor, ale familiei sau de informațiile de pe internet?

Această întrebare mă pune puțin în dificultate… Când s-a născut Vladimir, sfaturile nu au încetat să apară, fiind primul copil. M-am simțit copleșită de atâtea informații într-un timp atât de scurt. Așa că am început să fac ce îmi spunea instinctul matern! Am urmat, în primul rând, recomandările medicului pediatru, apoi am adaptat la copiii noștri modul în care noi (eu și soțul meu) am fost crescuți, după care ne-am folosit de informațiile din cărți de specialitate, de la cursurile de parenting și de pe internet.

Cine te ajută cu copiii?

În cazul lui Vladimir, ne-am ambiționat, într-o primă fază, să ne descurcăm singuri. Însă, după numai două săptămâni, timp în care Vladimir plângea aproape nonstop din cauza colicilor, am realizat că nu fac față și am apelat la ajutorul bunicii! Acum 6 luni, când s-a născut Radu, având deja experiența primului copil, am apelat din nou la ajutorul bunicii în primele 3 luni. Consider că este important să ai pe cineva care să te sprijine, oricare ar fi natura sprijinului – fie că se ocupă de frățiorul mai mare, fie că stă cu bebe jumătate de oră sau îți prepară ceva de mâncare. Orice ajutor este binevenit în primele 3 luni de la naștere! Să nu îl neglijăm nici pe tati! Soțul meu a fost alături de mine tot timpul, se implică activ în creșterea și educația băieților.

Ce sfat le-ai da mamelor care au un copil și își doresc să mai facă unul?

Să nu stea pe gânduri! Pe cât este de solicitant, pe atât este de frumos! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a oferit șansa de a fi mamă a doua oară! Până la nașterea lui Vladimir, pot să spun că nu am trăit, însă odată cu venirea copiilor pe lume, viața mea are alt sens, am învățat să mă bucur din orice, alături de copiii mei! Nicio zi nu seamănă cu alta, așa că le sfătuiesc pe toate mămicile să aibă mai mult curaj!

Se spune că atunci când creștem un copil, ne creștem de fapt pe noi. Cum funcționează asta în cazul tău?

Copiii mei încă sunt mici și nu pot creiona cu exactitate acest aspect, însă ce pot spune este că mi-am trasat în linii mari modul în care vor fi crescuți. Spre exemplu, eu am fost crescută de bunica paternă, pentru că atunci mamele nu se puteau bucura de perioada de bebelușeală a copiilor, fiind nevoite să se întoarcă la serviciu mai repede decât se întâmplă astăzi. Având posibilitatea să stau acasă cu băieții mei, nu îmi pot imagina cum ar fi viața fără ei, mă declar dependentă de Vladimir și Radu!

Dacă ar fi să le lași un mesaj aici lui Vladimir și Radu, pe care să îl citească la un moment dat, cum ar suna?

Iubiții mei, Vladimir și Radu, voi fi alături de voi la fiecare pas în viață, ca mamă, prietenă, confidentă și… bunică atunci când va veni momentul! Sunteți rațiunea mea de a trăi și, din momentul în care ați venit pe lume, mi-am luat cel mai mare angajament, acela de a vă iubi necondiționat, de a vă îndruma în viață, de a vă ajuta și sprijini oricând! Vă iubesc din tot sufletul!

Comments

comments