Alimentaţia copilului în al doilea an de viaţă

nutritie-ianuarie-2017

După vârsta de 12 luni, ritmul de creştere este mai lent, încetinirea subliniată, de exemplu, de faptul că în primele luni după naştere până la o treime din aportul energetic zilnic este “cheltuit” pentru creştere, pentru ca pe la 2-3 ani creşterea să mai consume doar 1-2% din aportul energetic total.

Consecinţa încetinirii ritmului de creştere este scăderea nevoilor alimentare după vârsta de un an, tradusă prin diminuarea (uneori accentuată) a apetitului copilului. Ca atare, acesta va deveni “mofturos” la mâncare, cu un apetit (şi deci un aport caloric) imprevizibil de la o zi la alta, părând – uneori brusc – neinteresat de alimente.

Această modificare a comportamentului alimentar al copilului este normală şi trebuie cunoscută de către părinţi pentru a evita forţarea acestuia să mănânce şi transformarea orelor de masă în confruntări care riscă să genereze probleme mai severe (supraalimentaţie, inducerea aversiunii pentru unele alimente ş.a.). „Dezinteresul” copilului pentru mâncare este de regulă pasager, acesta deprinzând treptat senzaţia de saţietate (de aceea nu trebuie obligat să-şi “golească farfuria”). În această situaţie se recomandă oferirea unei cât mai largi game de alimente nutritive (din cele cinci grupe de bază) la fiecare masă, variind la maximum gusturile şi consistenţa, dând copilului libertatea de a alege ce şi cât vrea.
Eventual, când refuzul este total, se va păstra farfuria pentru mai târziu, când îi va fi foame, cu grijă de a nu i se oferi biscuiţi sau dulciuri (după ce a refuzat masa) spre a preveni dezvoltarea interesului acestuia pentru alimente bogate caloric, dar sărace în nutrienţii de bază. Părinţii vor fi asiguraţi de către medic că un copil sănătos are o remarcabilă capacitate de autoreglare a aportului alimentar, dieta lui echilibrându-se de-a lungul unei perioade mai lungi, dacă i se va asigura o largă gamă de alimente cu valoare nutritivă.

În plus, părinţii trebuie să înţeleagă că dificultăţile de alimentaţie (uneori serioase), rezultă adesea din anxietatea legată de mese. Câtă vreme copilul este plin de energie, sănătos şi se dezvoltă bine, cu performanţele aşteptate şi nu este nici sub, nici supraponderal, înseamnă că primeşte nutrienţii adecvaţi, în cantitate suficientă, neexistând nici un motiv de alertă, în ciuda marilor oscilaţii ale apetitului său.

Sursa: „Recomandări pentru o alimentaţie sănătoasă la copilul de 1- 5 ani”, Coordonator: Prof. Dr. Mircea Nanulescu

Comments

comments