Apă termală de la Uriage & Imaginarium, Natural pim-pum

am-testat-octombrie-1

Apă termală de la Uriage

Am un copil cu un ten sensibil. Alb, şi pe care orice mică pată sau bubiţă sare în evidenţă, de parcă ar fi marcate cu semnale luminoase. Ne-am confruntat cu acneea sugarului, cu dermatita atopică, cu crustele de lapte. De care am scăpat folosind cu regularitate apă termală. Şi acum, în fiecare seară după băiţă îi şterg faţa cu cotonete cu apă termală. În speţă de la Uriage. Este cea cu care ne-am înţeles cel mai bine de-a lungul acestui an şi două luni, şi de când o folosim, am scăpat de cele enumerate mai sus.
Apa termală are proprietăţi terapeutice speciale. Conţine concentraţii scăzute de săruri minerale, şi este bogată în oligoelemente – seleniu, zinc, etc. Nu conţine clor, are un PH neutru şi nu are gust sau miros. Ea contribuie la vindecarea rapidă a multor afecţiuni ale pielii, prin reducerea inflamaţiilor, combaterea bacteriilor şi regenerarea rapidă a celulelor pielii, datorită proprietăţilor multiple şi variate cu care este înzestrată: antioxidante, antibacteriene, hidratante, antiinflamatoare.
Apa termală de la Uriage are cel mai mare conţinut de săruri minerale şi oligo-elemente dintre toate apele termale, concentraţia lor fiind similară cu cea a fluidelor din corpul uman.
Recunosc, am şi eu apa mea. Toată vara am cărat-o după mine prin poşetă şi cum prindeam câte un moment îmi mai aplicam un puf pentru reîmprospătare.

Imaginarium, Natural pim-pum

 

Lovirea biluţelor este foarte amuzantă, favorizează îndemânarea, şi-i ajută pe cei mici să-şi consume energia. Am tot citit propoziţia aceasta pe diverse sortimente de jucării, până când am zis să văd ce e aşa amuzant în a lovi într-una nişte biluţe/mingiuţe/chestiuţe. Când am adus acasă Natural Pim Pum de la Imaginarium, am fost privită destul de circumspect de Saşa al meu. I-a dat târcoale de câteva ori, a ros puţin cutia, şi într-un final s-a apropiat şi de ciocănel. Desigur, ciocănelul a fost folosit o bună perioadă pentru a lovi hotărât maşinuţele şi celelalte jucării, până când i-am arătat că, de fapt, el are un alt scop. Şi atunci să te ţii! Până a învăţat că poate pune singur bilele la loc pe cercul de cauciuc, n-am mai prididit din a le aduna de pe sub pat, de prin dulap, de pe unde se rătăceau.
La un moment dat s-a plictisit de această activitate, şi după ce a mai ros puţin ciocănelul, a descoperit că bilele-şoricel se învârt destul de interesant pe covor, sau pe parchet, sau chiar pe masa de cafea. Şi de atunci, nu a mai fost nevoie de alte jucării, sau cărţulii sau capace/căpăcele/sticluţe pentru a-l ţine ocupat. Iaca, au trecut mai bine de 2 luni, şi bilele se plimbă în continuare prin casă, cu piticul după ele! Le luăm în parc, cu una dormim, iar alta, dacă e să spun drept, e aşa departe sub pat că nu am mai văzut-o de vreo săptămână.
Cu siguranţă că această jucărie a fost gândită pentru un cu totul alt scop, totuşi eu sunt foarte mulţumită de inspiraţia care m-a făcut să i-o aduc lui Saşa. E una din preferatele lui.

Foto: Photoforkids.ro

Comments

comments