Când se naşte un copil, descoperi pas cu pas alături de el ce înseamnă să fii părinte. Nimic nu te pregăteşte pentru ce urmează. Nici măcar propria-ţi imaginaţie. Important este să fii relaxat, şi să aştepţi fiecare zi cu nerăbdare şi bucurie. Despre ce înseamnă ”tăticia” de Saşa ne va vorbi Ionuţ Ionescu, temător pentru siguranţa mobilei din sufragerie.

1.Descrie-mi-l pe Saşa.

Saşa e aproape copilul “ideal” (spun aproape “ideal” dintr-o ipocrită modestie): mai tot timpul zâmbitor, afectuos cu apropiaţii şi sociabil, în general, ataşat de un program de masă/ somn; deşi e evident că a devenit punctul central din viaţa noastră, Saşa ne lasă să existăm şi în afara lui şi, mai mult, pare că o face dintr-o stranie înţelepciune…
Lui Saşa îi plac nenumărate lucruri, dintre care se desprind: pisicile (aici e probabil afinitate de familie); o basculantă roşie; să plimbe basculanta roşie pe mobila din sufragerie, în ciuda recomandărilor noastre contrarii; o păturică cu steluţe; o tonă de cărţi pe care le ia în fiecare dimineaţă la răsfoit, pentru ca tu să te miri de pozele lor ca şi cum le-ai vedea pentru prima oară; un pui de cârpă; toate capacele cu filet ale tuturor sticlelor din lume; butoanele liftului, ale interfonului, ale cuptorului electric, ale hotei din bucătărie, ale telecomenzii, ale computerului; îi place apa şi îi place să se spele pe dinţi (sau să mănânce pasta de dinţi, nu m-am prins exact); şi, probabil cel mai mult dintre toate, îi place trenul Thomas, sub toate formele şi dimensiunile posibile.
Pentru lucrurile care nu îi plac nu am o listă aşa de mare, asta şi pentru că e la o vârstă când trece destul de uşor peste obstacole. Cred totuşi că nu îi place interzicerea vreunuia dintre lucrurile de mai sus. Şi mâncarea nepasată.

2. În felul lui de a fi de până acum, ai descoperit lucruri care, evident, sunt moştenite de la tine?

În primul rând, am descoperit gropiţa din barbă. Şi asta încă de cand era în burtă şi ne vedeam doar ecografic. Ulterior, pe lângă inteligenţă şi farmec, am mai descoperit la el şi o grămăjoară de încăpăţânare care îmi poartă semnătura.

3. În ce sens ai vrea să îţi semene, şi ce nu ai vrea să „împrumute” genetic?

Vreau să cunoască mulţi oameni, să îi poată analiza şi să îi aprecieze pentru calităţile lor. Şi mai ales, să nu îi judece simplist.
Nu aş vrea să îmi “împrumute” varicele.

4. Îţi faci planuri pentru viitorul lui?

“Planuri” sună un pic cam precipitat… Mă gândesc. Şi mi-aş dori ca el să facă anumiţi paşi care să-l îmbogăţească spiritual şi intelectual. Nu o să-l “fac” niciodată nimic. Aş vrea însă ca el să înveţe şi să iubească muzica. Aş vrea să iubească sportul şi natura. Aş vrea să iubească cititul.

5. De la naşterea lui, care au fost momentele pe care le-ai aşteptat cu nerăbdare?

Nu, nu am aşteptat nimic cu nerăbdare, pentru că în fiecare zi am primit tot ce aveam nevoie.

6. A fost diferită „tăticia” efectivă faţă de ce ţi-ai imaginat că va fi, înainte de naşterea lui Saşa?

A fost! Pentru că nu mi-am imaginat cum e cu adevărat. Aveam impresia că ştiu, că nu are ce să fie surprinzător… Ei bine, nu-mi imaginasem că “tăticia” presupune şi schimbatul scutecelor…

7. Cum te-a schimbat faptul că ai un copil?

A introdus o constanţă fără precedent în viaţa mea. Orice aş face, oriunde aş merge, Saşa există în spatele tuturor gândurilor.

8. Sunt lucruri pe care le-ai făcut cu Saşa, şi pe care, dacă ai putea da timpul înapoi nu le-ai mai repeta? Dacă da, care?

Da, l-am dat cu capul de tocul uşii când am trecut cu el pe umeri dintr-o cameră în alta. N-aş mai face-o! (Dacă aş fi mai pe fază)

9. Descrie-mi o zi din viaţa voastră, care se petrece să spunem… peste 5 ani. Cum o vezi?

Saşa se trezeşte de dimineaţă, vine în sufragerie, deschide dulapul cu cărţi, le scoate pe toate, le răsfoieşte, pupă câteva imagini favorite, apoi îşi ia basculanta şi începe s-o frece pe mobilă, eu îi spun să n-o mai facă şi îi arăt cu degetul “Nu, nu, nu!”, el imi face cu degetul “Nu, nu, nu!”, în timp ce cu mâna cealaltă freacă basculanta de mobilă…

A, stai puţin, ai zis “peste cinci ani”; eu spuneam ce-o să se întâmple mâine dimineaţă. O să vedem ce va fi peste cinci ani, hai să salvez mâine mobila din nou de roţile nemiloasei basculante şi mai vorbim…

10. Schimbă apariţia unui copil viaţa de cuplu? În ce fel, şi cât de radical?

Da, o schimbă. Poate să o schimbe chiar radical, dacă nu există relaxare. În principiu, nu mai există “cuplu”, apare “familia”… a fost o noţiune nouă şi ciudată pentru mine, noţiune pe care încerc să o învăţ zi de zi. Din fericire, schimbările pe care le-a produs apariţia lui Saşa au fost, în general, pozitive.
Un singur lucru mai pot să spun: înainte de a avea copil, atunci când auzeam variaţii ale celebrelor expresii “un copil îţi schimbă viaţa” sau “e un sentiment unic”, eram sceptic, ironic, ba chiar acid uneori la adresa celor care le rosteau. Ei, bine, nu mai sunt. Un copil chiar îţi schimbă viaţa.

Foto: Photoforkids.ro