Bran, locul unde verdele este verde!

in-vacanta

Muntele are o încărcătură diferită. Nu ştiu cum să spun aşa altfel încât să înţelegi exact ce vreau să zic. Muntele vibrează altfel decât marea, e mai liniştit şi mai înţelept. Aerul curat, cerul înstelat, munţii impunători care se ridică în faţa ta oriunde ai privi, verdele crud, prezent peste tot, totul te învăluie, te transpune, te relaxează, te predispune la reflexie.
Ca să vorbim mai pe limba bebeluşilor, sâmbătă dimineaţă eram hopa-sus, cu toţii, în maşină: cu bebe, cu bagaje, cu emoţia primei vacanţe petrecute în trei, prima vacanţă în familia pe care mi-am dorit întotdeauna să o am, iar acum, în sfârşit iată-mă şi în acest punct!

Am pregătit totul temeinic, cu o săptămână înainte, în special bagajul lui bebe (Altă dată grijile erau manichiura, pedichiura, epilatul). Nu am uitat să pun acolo, pe lângă hăinuţe lejere, subţiri, şi din cele mai groase. Aşadar m-am văzut în faţa unui troller plin cu body-uri mici-micuţe, cu mânecă scurtă, cu mânecă lungă, mai groase, mai subţiri, bluziţe, hăinuţe cu glugă, tot felul de tichiuţe/ cagule/ fesuleţe, şoseţele, pantaloni, etc. Şi degeaba mi-am spus iniţial: “Plecăm un week-end, nu mai strânge tot dressingul!” Degeaba! Când pleci undeva cu bebe, preferi să stai tu într-un colţişor, înghesuit în maşină, numai ca să aibă tot confortul reconstituit ca un puzzle după cel de acasă.
Iată-ne la drum. Prima dată în scaunul de maşină. Excelent! Oare bebeluşul ăsta e perfect? Drumul până la Bran a fost floare la ureche, presărat cu serpentine, peisaje minunate şi chicote de bebeluş! Ne-am jucat Bau (jocul nostru preferat) şi am povestit într-o limbă pe care mă străduiesc în fiecare zi să o descifrez! Tati ne-a condus pe drumuri minunate, în ţara noastră atât de frumoasă!

Am ajuns, în jurul orei prânzului, în Bran, la Hotel Contele Vladimir, o locaţie excelentă, plasată în vârful muntelui, care ne aştepta cu o privelişte neasemuită, desprinsă din poveşti, şi pe care o aveam în faţa noastră, 24 de ore din 24. Camera, aranjată în stil Neobaroc, cu o mobilă veche ce purta patina timpului. Ferestrele largi acoperite cu perdele diafane, lăsau aerul curat să pătrundă în cameră şi să ne inunde cu prospeţimea muntelui. Nu ştiam ce să facem mai întâi. Cât e ceasul? A, da, să-i dăm lui bebe să pape! Ştiam că vă mânca jumătate din borcănelul de legume pasate, pe care i l-am pregătit încă de acasă. Dar ne-a făcut o surpriză frumoasă şi a mâncat un borcănel întreg. Wow! De unde pot “cumpăra” nişte aer de munte, îmi ziceam! În mod clar îi prieşte!
În staţiunea Bran, zonă încărcată de istorie şi mister, totul pare aparte, elegant, rafinat. Însă dacă orele prânzului te prind la plimbare prin Bran,  totul e precum te aştepţi, totul în jur te transpune într-o stare de relaxare şi te încearcă o senzaţie de dolce far niente! Am gustat din cele mai delicioase preparate ale restaurantului Casa Bran, apoi am lăsat mâncarea să se “aşeze”, cum îi place românului să spună, făcând o plimbare către nicăieri în mod special, pur şi simplu ne-am bucurat de locurile în care paşii ne purtau agale!

Am ajuns într-o poiană, unde se desfăşura Festivalul Berii, made in Bran, pentru că aproape orice oraş are acum un festival al berii. Aici, într-un cadru pitoresc, în poiana verde, la poalele munţilor, muzica populară se auzea din toate părţile, bucate tradiţionale aveai pe alese, şi cum nu am rezistat, ne-am făcut un mic stoc de zacuscă de ghebe şi sirop natural de merişor.
Am pornit agale spre casă, pentru că deja era târziu şi pentru că mai aveam aproximativ o oră până la momentul băiţei bebeluşului, am ales să prindem amurgul pe cărările pietruite înconjurate de-a dreapta şi de-a stânga de brazi înalţi, de văi largi, de iarbă proaspătă şi de miros de munte! Ne-am lăsat purtaţi la stânga, la dreapta, la răscruce de drumuri am ales cu ochii închişi – totul îţi dădea încrederea că şi dacă te-ai rătăci, nu ai avea cum să simţi teamă. Ne-am predat sentimentului de-a fi liberi, de-a gândi şi de-a spune sincer ce simţim, ce ne dorim, ce ne leagă de această lume. Una peste alta, bebe a adormit, răpusă de aerul tare, iar noi ne-am bucurat de priveliştea care ne încânta şi cele mai adânci simţuri.
Întorşi la hotel, am experimentat prima noapte departe de casă, pentru bebe. Nu a fost uşor, cu atât mai mult cu am insistat să nu o culcăm cu noi în pat. I-am creat un mediu cât mai apropiat de cel de acasă, am mângâiat-o şi i-am povestit unde suntem şi că totul este în siguranţă. Spre miezul nopţii aveam un bebeluş care dormea adânc (şi aşa a fost până dimineaţă) şi un peisaj care se zărea din camera noastră – de neratat! Luminile de jucau în văile adânci, fiecare casă dispărea în noapte, odată ce lumina se stingea şi se mergea la culcare. Totul era nemişcat, doar strălucirea stelelor îţi aminteau că nu este un tablou.

Recomand cu drag vacanţele în familie, liniştea pe care ţi-o oferă o cabană de munte, esenţa momentelor unice petrecute cu cei iubiţi. De asemenea recomand Staţiunea Montană Bran, locul unde verdele este verde, iar cerul este tot mai aproape, iar tu simţi cum te contopeşti cu frânturile de istorie, tradiţie şi legende.

Multumiri F64!

 

f64

Comments

comments