„Când faci ceva ce îţi place, nu îl poţi percepe ca fiind ceva greu“

Când scrii din pasiune și cu naturalețe despre lucruri în care crezi, întotdeauna vor exista cititori care să te urmărească. Un exemplu este blogul noidoisibebe.ro. Aparține Flaviei Hirișcău, „fiică, mamă și soție“, cum singură se prezintă, un om care ne-a covins și pe noi să-i ducem povestea mai departe, să o împărtășim și altor părinți interesați de informații utile, inspirate din experiențe trăite, și nu fabricate.

Dacă ar fi să o prezinți pe femeia din spatele blogului noidoisibebe.ro, cum ai descrie-o?

Flavia Hirişcău: Astăzi, femeia din spatele blogului noidoisibebe.ro este fiică, soţie şi mamă. Crede în familie mai presus de orice. Este organizată, pozitivă, încăpăţânată, colerică şi crede într-o lume mai bună, nu cu naivitate, ci cu efortul minim al fiecăruia dintre noi.

În textul de prezentare de pe blogul tău, spui că scriai și înainte de a te apuca de blog. Ce anume scriai?

Pasiunea pentru scris a apărut undeva prin clasele primare. Atunci compuneam poezii. Învăţătoarea mea, un om minunat, m-a încurajat să fac parte din cercul literar al şcolii. Acolo ne prezentam poeziile şi ne confecţionam propriile cărţi. Mai târziu, am îmbinat pasiunea pentru scris cu cea pentru design interior şi am avut un blog de profil, pe o platformă gratuită. L-am abandonat după o vreme, pentru că mă limita. Nu puteam scrie în afara temei blogului, să mă exprim 100%. Odată cu sarcina am simţit că e momentul să apară blogul pe care mi-l doream de multă vreme. Aveam pasiunea, motivaţia, gândurile şi urmau să vină informaţii utile de transmis mai departe.

Cum a fost trecerea la acest tip de scriitură, personal și interactiv?

Eu cred că oamenii nu se aşteaptă să citească bloguri personale cu limbaj academic. Am plecat pe principiul că oamenii caută informaţii explicate pe înţelesul lor şi experienţe în care să se regăsească. Bine, recunosc că la început nu mă aşteptam să mă citească prea multă lume în afară de mama şi de vreo 5 prietene. Dar ştiam că există posibilitatea să îmi deschidă şi altcineva articolele. Aveam emoţii de fiecare dată când publicam un articol şi încă mai am uneori. Bineînţeles că se văd diferenţele de exprimare între articolele de acum 2 ani şi cele actuale, însă am ales să las articolele vechi aşa cum sunt.
Sunt parte din evoluţia mea. Îmi doresc ca cei care mă citesc să mă simtă sinceră, naturală, dar asta nu presupune confesiunea totală.

Cum te-ai gândit să îi spui „noi doi şi bebe“? Ai avut și alte idei de titluri?

Numele l-am găsit destul de greu. Iniţial, am vrut o altă denumire (nu mi-o mai amintesc), dar era luată deja. Restul variantelor erau în limba engleză, dar nu se potriveau cu publicul căruia mă adresam. Am rămas la „noi doi şi bebe“, pentru că este simplu de reţinut, de înţeles ce tip de informaţie găzduieşte şi ne reprezintă având în vedere că am locuit la 1600 de kilometri distanţă de locul pe îl numim „acasă“ doar noi doi şi bebe.

Care crezi că e secretul prin care atragi lumea să citească textele de pe blogul tău și, mai ales, să revină?

Nu cred că există vreun blogger care să aibă un secret anume în acest sens. Mai degrabă, cred că este vorba de cum mă percep cei care mă citesc, cum rezonează cu ceea ce scriu şi, din feedback-urile primite, oamenii simt sinceritatea de dincolo de cuvinte. Din ce în ce mai multă lume îşi doreşte să urmeze un stil de viaţă sănătos şi să-l implementeze în viaţa copiilor încă de la începutul diversificării. Am abordat de multe ori subiectul alimentaţiei sănătoase (sub diverse forme), am strâns pe blog peste 150 de reţete sănătoase şi peste 100 de meniuri săptămânale pe parcursul diversificării alimentației fetiţei mele. Acestea sunt câteva subiecte care mi-au atras pe blog o mare parte din cititori şi i-au convins să rămână.

Care a fost articolul cu cel mai mare succes?

Articolul cu cel mai mare succes (după numărul de vizualizări de până acum) este o scrisoare pe care i-am scris-o prietenei mele cele mai bune de ziua ei („Scrisoare pentru cea mai bună prietenă“). Îmi doream să îi fac o surpriză, dar eram la 1600 km depărtare. Noaptea am scris textul şi dimineaţa la prima oră am publicat articolul. Ştiam că mă citeşte în fiecare zi şi surpriza va avea efectul dorit. La fel de dragi și cu un mesaj puternic și de interes în spatele lor sunt și articolele
„Exerciţiu practic de imaginaţie: meniuri pentru creşe/grădiniţe, educaţie alimentară şi responsabilităţi“ și „Începe #SeptembrieFărăZahăr. Facem gaşcă?“.

Nu este greu să ai și un copil și să scrii și zilnic pe noidoișibebe?

Blogul a crescut împreună cu Antonia, fetiţa mea. Ea are 2 ani şi 5 luni, iar blogul 2 ani. În tot acest timp, am avut perioade în care am scris o dată pe săptămână şi altele în care am scris zilnic. Când faci ceva ce îţi place, nu îl poţi percepe ca fiind ceva greu. Este adevărat că nu-i simplu să scrii pe blog (în ciuda unor idei preconcepute), să te ocupi de casă, de copil, de mâncare şi toate celelalte câte există pe lângă, însă contează să fii organizat şi scrisul în sine să nu fie ceva ce „trebuie“, ci ceva făcut cu pasiune.

Un mesaj pentru cititoarele revistei noastre?

Le doresc cititoarelor voastre să creadă în ele, să se bucure de lucrurile simple ale vieţii, să râdă cu poftă, să iubească necondiţionat şi să fie iubite, să aibă grijă de corpul, sufletul şi mintea lor, să fie autentice şi să întindă o mână de ajutor chiar şi atunci când nu li se cere.

Citeşte interviul integral pe site-ul revistei, revistacsp.ro!

Credit foto: Ramona-Nora Chis Photography, facebook.com/norachisphotography, norachisphotography.ro

Comments

comments