Ce înseamnă să fii un tată bun

Cu tati

„Tatăl meu este cel mai bun tată din lume!“ – iată o declarație pe care orice părinte și-ar dori să o audă de la copilul lui. Dar ce înseamnă să fii un tată bun? Dacă ar fi să facem un exercițiu de imaginație și ne-am pune în locul unui copil, un tată bun ar putea însemna:

1. Un tată prezent

În foarte multe familii mama este cea care petrece majoritatea timpului cu cel mic. „Absența“ tatălui poate fi temporară sau pentru o perioadă mai îndelungată, depinde de caz și de context. Prin „temporară“, am putea înțelege situația următoare: tati vine seara târziu de la muncă, nu are timp suficient să stea cu cel mic, rămânând să „recupereze“ în weekend. Copilul îl vede puțin și, cel mai probabil, în mintea lui se naște întrebarea: „De ce nu e și tati mereu lângă mine cum e mami și unde dispare tati când dispare?“. „Mi-am dat seama cât de legată este fetița mea de tatăl ei când am văzut-o așezându-se seara lângă ușă și așteptându-l. Atunci am realizat că soțul meu ori trebuie să își schimbe serviciul, ori să nu mai stea la muncă peste program“, ne-a spus Elena (35), o cititoare a revistei „Copii și Părinți“. Important este cum recuperează tatăl acest timp departe de copil, cum redevine un „tată prezent“. Câteva sugestii: preluarea unor sarcini (dusul la grădiniță, luatul de la grădiniță, băița de seară, desfășurarea unor activități la sfârșit de săptămână etc.) prin care cel mic să îl simtă cu adevărat alături de el. Un tată prezent poate însemna, din perspectiva mamei, și un tată care știe exact de ce are nevoie un copil și care se implică activ: de la schimbatul scutecului, până la îmbrăcat, ieșit la plimbare, hrănit, adormit.

2. Un tată protector

Un copil s-ar putea simți protejat de părinți atunci când, în mod automat, se simte în siguranță. Atenție, există aici o mare capcană, aceea a protecției excesive. Deseori, tendința de a apăra pe cineva drag de un rău potențial ne orbește. Mânați de dorința de a feri pe cel/cea pe care îl/o iubim de o experiență negativă, riscăm să pierdem din obiectivitate și, implicit, din contactul cu realitatea – deoarece vrem să ne protejăm copiii, îi ținem mai bine într-o colivie sau în cutii sterile imaginare pentru a nu interacționa cu „pericolul“. Cu alte cuvinte, alegem să evităm decât să înfruntăm. Însă a proteja presupune a oferi siguranță nu doar pentru moment, ci și în viitor, iar asta se cultivă: prin comportament, prin fel de a fi și de a comunica. Un tată este protector atunci când își învață copilul de mic că pericolul se poate ivi la orice pas și că e bine să fim pregătiți ca să-l înfruntăm. Cunoscându-l, știm cum să acționăm. Un tată este protector atunci când îmbină dragostea pentru copil cu rațiunea, când îl apără la nevoie, dar îi spune, în același timp, cum să se apere singur la un moment dat. Când, în concluzie, îl învață cu blândețe lecția supraviețuirii de la vârste fragede.

3. Un tată jucăuș

Copiii sunt cei mai fericiți atunci când adulții se comportă ca niște… copii. Când, într-un limbaj mai familiar, cei mari coboară la nivelul lor. Când tati se amuză împreună cu ei, oricât de obosit ar fi, când se „dezbracă“ de hainele de adult și redevine ce a fost odată, copil, inocent. Când știe să facă diferența între situațiile care impun fermitate și situațiile date să fie transformate în joacă.

4. Un tată ferm

Un tată ferm este diferit de un tată sever, pentru că un tată sever va fi asociat întotdeauna cu unul care inspiră teamă. Nimeni nu se naște părinte, dar toți putem încerca să nu repetăm greșeli pe care părinții noștri le-au făcut cu noi. Să fii ferm înseamnă să comunici clar, concis și sigur pe tine anumite lucruri – de ce e mai bine să asculți de părinți în contexte date decât să nu asculți, de ce greșim când greșim, de ce este atât de important să știi ce vrei, să fii hotărât, să ai încredere în tine, să iei o decizie, să fii responsabil.

Prezent, protector, jucăuș, ferm și, mai presus de toate, iubitor – să fii un tată bun poate însemna toate acestea la un loc sau fiecare calitate în parte.

Mărturia unui tată

„De când sunt tată, am învăţat să mă bucur de lucrurile simple – că dimineaţa fetele se trezesc şi respiră normal, că zâmbesc la prima oră a zilei, că se ridică din pat şi fac lucruri normale. Fiecare zi este o binecuvântare şi o privim ca atare. Am învăţat de la copiii mei că timpul petrecut cu ei este singurul lucru pe care îl vor cu adevărat când sunt mici. Restul lucrurilor materiale pe care şi le doresc, treptat, sunt elemente introduse de noi, adulţii, pentru a compensa lipsa de timp şi atenţia. (…) Într-un final, toţi vom ajunge la concluzia că merită să ne bucurăm de fiecare zi atât timp cât suntem în viaţă“. (Marian Bălan, Director General al Eti European Food Industries România şi tată a două fetiţe)

Comments

comments