Cel mai frumos job – să fii părinte!

 

povestea-lunii-februarie-2014

Când vine vorba despre meseria de părinte, cei mai multi dintre noi se gândesc la influenţa mamei. Dar şi tatăl are rolul său la fel de important în creşterea şi dezvoltarea armonioasă a unui copil. În trecut, rolul tatălui era unul oarecum simplu. Bărbatul era responsabil să asigure din punct de vedere material traiul familiei sale, însă nu se implica în ceea ce era legat de gospodărie şi de creşterea copiilor. În schimb, astăzi sunt din ce în ce mai mulţi taţi care participă la creşterea copiilor, interacţionând cu aceştia încă de la naştere şi asumându-şi îngrijirile zilnice care, până acum, fuseseră de competenţa exclusivă a femeii.
Am vrut să aflam de la domnul Cristian Penciu cât mai multe detalii despre un tătic model şi mai ales modern.

1.Care a fost relaţia cu părinţii dumneavoastră şi cum vă vedeţi in postura de părinte?

Relaţia mea cu parintii cred ca a fost una pe care a avut-o majoritatea celor care şi-au petrecut copilăria între anii 80-90, adică o relaţie bazată pe anumite conduite si principii care însă intrau adesea în “jocul” conflictului de generaţii.
Astăzi, în postura de părinte eşti nevoit să te implici foarte mult în viaţa copiilor, datorită schimbărilor majore şi a dispariţiei aproape în totalitate a oricăror valori, fară a miza foarte mult pe o educaţie impusă, forţată ci prin interacţiunea permanentă cu ei, Pe scurt: hai să fim prieteni!

2.Ce credeţi că aduce împlinire intr-o viaţă de familie?

Copiii pentru familia mea sunt acea piesă care întregeşte mecanismul şi il face să funcţioneze normal iar înţelegerea este lubrifiantul acestui mecanism, făcându-l să funcţioneze făra să se uzeze.

3.Călătorind înapoi în timp. Aţi fost un copil bun?

în principiu cred că da dar aceasta este doar părerea mea. Fiind băiat am făcut destul de multe năzbâtii, am minţit, am chiulit de la scoală, am fugit cu fetele si am fumat îndeajuns încat să le scot peri albi părinţilor, dar ce ma face să cred că am fost un copil bun este faptul că m-am ghidat în general după modul de viaţă şi conduita din casă astfel încât tot răul avea o limită.

4.Când sunt mici, toţi copiii visează să ajungă ceva în viaţă. Cum credeaţi că veţi ajunge dumneavoastră peste ani ?

Să fiu sincer, nu îmi aduc aminte să fi avut astfel de planuri când eram mic.
Acum când sunt adult nu îmi doresc decât să-mi pot permite o anumită independenţă după care probabil suferim toţi în aceste vremuri şi într-o astfel de societate, iar aceasta consider ca te face intr-adevar să simţi că traieşti cu adevărat. Momentan nu văd şanse foarte mari dar perseverăm, perseverăm

5.Care credeţi că este punctul forte dar şi cel slab în postura de proaspăt tătic?

Punctul forte este acela că imi iubesc foarte mult copiii şi aş face orice sacrificiu pentru ei, iar cel slab este de departe foarte bine reprezentat de faptul că petrec foarte puţin timp cu ei.

6.Ce a insemnat adaptarea la noul „job”, de tătic?

Job-ul de tătic este unul foarte plăcut atât timp cât iţi iubeşti soţia şi copiii şi vrei să îi sprijini. În primă fază, până înţelegi mai bine despre ce este vorba, încerci să înţelegi care sunt nevoile şi trăirile soţiei după care începi să descoperi copilul şi gata, eşti hipnotizat.
Te obişnuieşti destul de repede cu nouă formulă şi copiii te motivează să depui eforturi suplimentare pentru a menţine echilibrul.

7.Cum este o dimineaţă de duminică tipică pentru familia dumneavoastră?

În familia mea duminica este cea mai frumoasă zi din săptămână.
Suntem relaxaţi şi bucuroşi de la prima ora pentru că ştim că această zi o vom petrece împreună.

8.Se spune că a fi mamă este cea mai dificilă slujbă din lume. Care este rolul pe care îl are un tată in familie?

Este greu de definit rolul tatălui şi nu cred că există o fişă a acestui post. Fiecare tată are modul lui prin care îşi aduce aportul in familie. Important este să fie mereu în preajma evenimentelor astfel încât să poată interveni rapid.

9.Care sunt cele mai mari provocări, atunci cand un cuplu decide sa aibă un copil?

Din punctul meu de vedere, cele mai mari provocări au fost teama de schimbare şi de a nu putea oferi familiei tot ceea ce iţi doreşti. Dacă reuşeşti să treci peste aceste temeri, cu siguranţă lucrurile pot sta altfel şi te poti bucura de momentele petrecute alături de familie, indiferent de starea financiară pe care o ai.

10.Taţii par a fi mai relaxati în relaţia cu copiii lor decât mamele. De ce se întâmplă asta?

Nu ştiu, probabil aceasta întrebare şi-o pun femeile. Gradul de implicare în creşterea şi educarea copiilor este mult mai ridicat la femei decât la barbaţi şi probabil de aici se remarcă senzaţia de relaxare despre care vorbiţi.

11.Este necesar ca taţii să fie mai severi în ceea ce priveşte educaţia copiilor lor?

Nu cred. În general aceasta este o poveste de modă veche: tatăl trebuie să se impună că este mai mare şi are vocea mai groasă. Dacă stăm să analizăm bărbaţii sunt mai sensibili decat femeile din ziua de astazi.

12.Ce poate face un tată pentru a-şi ajuta copiii să ajungă adulţi fericiţi şi împliniţi?

Este foarte greu de dat un răspuns. Ar însemna ca eu să născocesc o reţetă.
Cred că ţine foarte mult de întreaga familie.
Din punctul meu de vedere un adult fericit este acela care îşi poate urma singur drumul pe care şi-l doreşte. Parintele trebuie să-i imprime copilului său un sistem sănătos de valori care să-l ajute în viitor şi să fie lăsat să-şi aleagă direcţia pe care şi-o doreşte şi în care crede.

Comments

comments