Cititul poveștilor nu poate fi înlocuit de nimic

Cu tati

Dacă nu aţi descoperit site-ul povestilecristinei.ro, mai mult ca sigur că interviul cu Alex Donovici vă va convinge să  îl căutaţi cât mai curând! Jurnalist şi autor de poveşti pentru copii, Alex este tatăl unei fetiţe de 8 ani şi 7 luni. A început proiectul împreună cu soţia sa, Cristina. De fapt, ea a dat startul. De ce şi cu ce scop, aflaţi din interviul de mai jos:

Revista „Copii şi Părinţi“: Cum s-a născut ideea proiectului povestilecristinei.ro?

Alex Donovici: Cristina, soţia mea, a scris primele povești acum vreo 4 ani și le-a scris inițial doar pentru fetița noastră, Alexandra. Când le-am citit, mi-am dat imediat seama că sunt altceva – povești proaspete, moderne, actuale, care ofereau soluții la problemele copiilor mileniului 3. Scrise simplu, prietenos, în așa fel încât să fie ușor înțelese de copii de 4-5 ani, cât avea fiica noastră atunci. Am fost pur și simplu uimit. Cristina e multe, dar nu știam că poate fi  şi autoare de povești pentru copii. A dat textele și unor prieteni apropiați, care le-au citit la rândul lor copiilor lor. Toți le-au îndrăgit! Atunci m-am gândit să le oferim și altora, ar fi fost păcat să rămână în cerc restrâns. Și pentru că totul s-a născut pur și simplu din bucuria de a scrie și a dărui ceva celor mici, am vrut să o facem gratis.

Cum aţi dezvoltat apoi ideea?

Silvian Tomescu, un prieten, ne-a făcut site- ul. Pentru ca poveștile să fie mai atractive, am rugat apoi apropiați de-ai noștri să le citească. Avem noroc că lucrăm amândoi de peste 20 de ani la știri și cunoaștem mulți oameni iubiți de români, profesioniști ai televiziunii, radioului ori teatrului. Toți au acceptat cu drag să-și dăruiască vocea  poveștilor  noastre.  Dar  aveam  nevoie și de un pic de culoare. Trebuia să dăm o față poveștilor. Așa că am invitat ilustratori români să se alăture proiectului, să ne dăruiască fiecare câte o ilustrație. Am avut din nou noroc, am găsit ilustratori cu suflet mare, care au înțeles că acest site este un cadou în primul rând pentru copiii ai căror părinți nu au bani de cărți cu povești ori de înregistrări audio. Și ne-au fost alături. Aproape 40 până acum.

Textele sunt create în totalitate de tine şi de Cristina?

Da, textele sunt scrise doar de noi. Mi-a plăcut atât de mult această aventură, încât am început să scriu și eu. E altceva. E o bucurie, o supapă,  o eliberare, poveștile pentru copii sunt ceva luminos, curat, pozitiv. Aveam nevoie de ele și noi. După cum am spus, facem de peste 20 de ani știri de televiziune și am văzut cele mai negre aspecte ale omenirii și ale ființei umane. Poate fi foarte stresant, copleșitor. Poveștile ne-au ajutat să ne balansăm un pic, să ne curățăm mintea. La un moment dat, am invitat și alți autori amatori să-și publice poveștile pe site-ul nostru dacă nu au un alt loc în care să le facă vizibile. Făcusem  o secțiune specială pe site. Dar prea puțini au trimis texte, așa că, după o vreme, am decis să desființez acea secțiune și să refolosesc spațiul. Am creat o galerie virtuală a ilustratorilor care ne- au sprijinit, este un mod prin care le mulțumim pentru ajutor. Acolo pot fi găsite poveștile lor mai puțin știute, în cele mai multe cazuri scrise chiar de ei. Avem și câteva ilustrații reprezentative pentru fiecare, premii și distincții naționale ori internaționale pe care le-au primit pentru cărțile ilustrate de ei, dar și date de contact. Cred că  în timp va ajunge cea mai complexă pagină de prezentare a ilustratorilor români.

Ce crezi că aduc nou aceste poveşti?

Păi poveștile aduc lucruri noi pentru că sunt inspirate din probleme noi, probleme actuale, provocări ale copiilor de astăzi. Poveștile au crescut în același timp cu fata noastră, au apărut pe măsură ce ea descoperea lumea cu părțile ei bune ori mai puțin bune. Prin povești o învățăm anumite lucruri, îi dăm sfaturi, o pregătim pentru școală, lume, viață. Vorbim în ele despre încredere în sine și în cei ce o iubesc și îi vor binele, despre prietenie, speranță, altruism, o învățăm să aibă mintea deschisă, să nu judece niciodată pe cineva după cum arată, ci după cum gândește și se comportă, să treacă peste aparențe și să caute valori profunde, adevărate. O învățăm să aibă grijă de natură, de planetă,   să respecte viața și toate ființele vii, punem personajele în diferite situații și le oferim soluții.

Cum ţi-a venit ideea colecţiei Ţup?

Ideea colecției Țup mi-a venit urmărind emisiunea „Românii au talent“. Mai exact, urmărind-o pe una dintre concurente, Lorelai Moșneguțu, o adolescentă născută fără mâini, care a impresionat întreaga țară cântând din voce și acompaniindu-se la pian cu degetele de la picioare. Pe bună dreptate a și câștigat acel sezon, iar mie mi-a venit instant în minte acest personaj: puiul de ciocârlie născut fără aripioare, care, prin voință și încredere, reușește să salveze lumea. Da, Lorelai mi-a dat și mie puterea să

creez ceva prin exemplul ei. Privind-o, mi-am  zis: „Incredibil… Această adolescentă reușește imposibilul!“. Și de aceea am dat primei cărți subtitlul „IMPOSIBIL e doar un cuvânt“. Inițial  am scris povestea doar pentru site. Dar a fost atât de iubită, atât de căutată de părinți  și  copii, încât mi-am spus că trebuie să existe și     o continuare. Am scris o nouă poveste, în care Țup și prietenii ei din pădure salvează copacii de tăietorii de lemne. Da, Țup are și câțiva prieteni buni, înțeleptul bufnițoi Buhu Pădurii, cel care a ajutat-o să-și descopere puterea interioară și să nu se dea bătută niciodată, vitezomanul melc Fulger, fricosul corb Tor care, cu ajutorul lui Țup, își regăsește curajul, puiul de cioară „Zăpadă“ și cochetul curcan Gelu. Trebuie să citiți cărțile ca să vedeți că fiecare personaj întruchipează ceva, are un rol special. Așadar, după ce am scris și această a doua poveste, a apărut prima carte.
„Țup, IMPOSIBIL e doar un cuvânt“. S-a vândut atât de bine iar mie deja îmi veneau în minte atât de multe întâmplări, încât în noiembrie i-am lansat continuarea „Țup, salvatoarea iernii“. Temele centrale ale acestei a doua cărți sunt salvarea planetei de deșeuri și anti-rasismul. Bineînțeles, ascunse în aventuri pline de întâmplări, emoție și umor. Cărțile au apărut la editura Curtea Veche, care a publicat și celelalte

două cărți cu poveștile noastre, „O girafă în spațiu și alte șapte lumi ascunse“ și „O iarnă de povești“. Prima este semnată doar de Cristina, pe a doua am semnat-o amândoi. Ilustratoarea seriei Țup este Stela Damaschin Popa, o ilustratoare din Republica Moldova, care are multe premii naționale și internaționale. A fost unul dintre artiștii care au avut bunătatea de a ne ajuta cu site-ul, am decis ca toate cărțile noastre să fie ilustrate de cei ce au vrut să sprijine acest proiect gratuit, fără a ne cere ceva în schimb. E un alt mod de a le mulțumi. Și am ales-o pentru că am considerat că stilul ei de a desena, de a crea, se potrivește cu aceste personaje, cu mesajele textelor. Acum, Stela ilustrează „Țup și pădurea încremenită“, a treia carte a seriei care va apărea în mai. Tot în mai, mai apare o carte cu 8 povești, se va numi „Întâmplări vindecătoare“ și este ilustrată de Cristiana Radu, una dintre cele mai apreciate ilustratoare din România.

La categoria „Povestitori“, aveţi cititori celebri: Andreea Marin, Alex Dima, Teo Trandafir, Liana Stanciu, Flaviu Crişan… A fost complicat să abordaţi o vedetă pentru a o implica în proiectul vostru?

Uneori a fost foarte ușor, alteori destul de greu. Nu să îi abordăm, pentru că-i cunoaștem pe toți, mai mult ori mai puțin. Unii ne sunt prieteni buni. A fost greu pentru că toți sunt oameni foarte ocupați. O înregistrare audio presupune deplasarea lor într-un studio de înregistrări și destul de mult timp în care să citească povestea până când iese grozav. Cel mai greu ne-a fost  cu primul povestitor, Andreea Esca. Deși o știm bine, aveam mari emoții. Emoții că ne refuză, cu toate că știam prea bine că are un suflet de aur. Mi-am zis că, dacă ea va vrea să ne ajute, apoi lumea ne e deschisă. Dar dacă ea ne-ar fi refuzat, probabil am fi renunțat la ideea cu înregistrările audio. Din fericire Andreea ne-a spus un mare DA din toată inima și a înregistrat „Norișorul Roz“, scrisă de Cristina. O poveste genială despre a fi altfel într-o lume constrânsă de limite ale unei așa-zise normalități, citită minunat de minunata Andreea Esca.

Care este povestea cea mai ascultată de pe site?

Multă vreme cele mai ascultate au fost „Țup“ și „Norișorul Roz“. Dar acum topul se schimbă de la o zi la alta, avem pe site 33 de povești și lumea le tot schimbă în preferințe, ca să zic așa.

Din propria experienţă, de tată, ce efect crezi că are asupra unui copil, o poveste citită de părinţi?

Cititul poveștilor nu poate fi înlocuit de nimic. Aceste momente părinți-copil sunt călătorii unice făcute împreună în spațiu, timp, lumi imaginare. Sunt experiențe pe care copiii nu le pot trăi ascultând o poveste citită de altcineva, uitându-se la un film ori un desen animat. Sunt conectare, sunt  trăiri  comune,  sunt  amintiri pe care le vor avea întreaga lor viață, chiar și atunci când noi, părinții, nu vom mai fi. În plus, poveștile sunt cea mai bună modalitate de a-i învăța ceva. Sunt o modalitate neinvazivă de a le oferi ceva, copiii au mintea foarte deschisă atunci când ascultă povești, absorb sfaturi și mesaje sănătoase prin intermediul unor  aventuri  care le plac, îi interesează. Altfel reacționează când le spui „Fă aia, nu face aia!“, cumva se simt forțați să o facă și poate nu au chef să o facă. Și, la fel ca la orice om, poate să apară rezistența, revolta ori respingerea. Cu poveștile nu e așa.

Atunci când creezi o poveste, Alexandra te ajută în alegerea subiectului?

Fiica noastră a stat la baza tuturor poveștilor scrise de noi doi. Fiecare idee a apărut după ce   a trăit ceva, a experimentat ceva nou, a întâlnit o nouă problemă, s-a văzut pusă într-o nouă situație. Cum am mai spus, poveștile au crescut în același timp cu ea, subiectele au evoluat odată cu creșterea ei, cu complexitatea provocărilor, cu gradul ei de înțelegere a lumii. Au fost tot mai complexe, mai provocatoare, chiar mai lungi.

Are fetiţa ta o poveste preferată?

Alexandra a iubit rând pe rând fiecare poveste, iar acum le ascultă cu drag pe toate. Poate părea ciudat, dar și acum îi mai citim din cărți poveștile noastre. Chiar și pe cele pe care le-am scris când avea patru sau cinci ani, deşi acum are 8 ani și 7 luni.

Cum vezi proiectul povestilecristinei.ro în viitor?

Dorim să punem constant povești pe site, sperăm să ne ajute și în continuare ilustratori și povestitori. Vrem să oferim și alte cărți, deoarece credem în puterea cărților. O fi site-ul frumos, or fi fermecătoare poveștile înregistrate, dar cărțile sunt cărți și momentele în care părinții le citesc copiilor sunt unice.

Comments

comments