Comportamentele negative în rândul copiilor

Vorbeşte urât, minte, este impulsiv, fură sau distruge lucruri. Problemele de comportament în rândul copiilor au explicaţii profunde. Înainte de a acţiona sub impulsul nervilor, de a-i pedepsi ori certa pe cei mici, iată o serie de întrebări pe care părinţii ar trebui să şi le pună:

Ştie copilul că este iubit?

Un „te iubesc“ spus celui mic nu face rău niciodată. Dragostea atrage dragostea. Atunci când cineva nu simte tandreţea, când iubirea pentru el nu este exteriorizată, sunt şanse să dezvolte diverse frustrări şi să ajungă să îl urască pe cel de lângă el. Degeaba un copil primeşte tot ce şi-ar putea imagina sau ar vedea la alţii de vârsta lui, dacă nu i se oferă şi afecţiune.

De ce procedează aşa?

Fie că minte, că fură sau distruge lucruri, în spatele fiecărui gest se ascunde o revoltă. Aceste tipuri de comportament trebuie corectate pentru ca „vinovatul“ să înveţe că există limite. De asemenea, este important să ştie şi că are anumite libertăţi, stabilite în prealabil tot de adulţi: îşi poate alege hainele, jocurile, îşi poate organiza programul astfel încât să aibă timp şi de teme, şi de joacă.

O face în mod intenţionat?

Scenariu: într-un moment de furie, copilul ia un bibelou şi îl sparge. Greu exerciţiu de răbdare pentru un părinte! Cuvintele dure, o urecheală sau o pedeapsă aspră ar putea înrăutăţi situaţia. O posibilă rezolvare ar fi să i se explice autorului faptei consecinţele gestului său: cioburile provoacă răni, obiectul respectiv a fost cumpărat/primit în dar, iar el l-a distrus. Cum ar fi să i se distrugă şi lui lucrurile, fără nici o justificare? Având posibilitatea să evalueze riscurile, există şanse să îşi analizeze automat şi comportamentul. În cazul în care acţiunea se repetă, nemotivat, se recomandă solicitarea unui ajutor specializat.

Dacă mă enervez, ca părinte, lucrurile s-ar putea înrăutăţi?

Scenariu: copilul se enervează uşor, des şi în momente dintre cele mai diverse. Vrea, de exemplu, să doarmă în camera părinţilor, nu este lăsat şi atunci devine furios. Pentru a se răzbuna, face o scenă: plânge ca să atragă atenţia, trânteşte uşa etc. Dacă tensiunea este alimentată, se va crea un cerc vicios, fără cale de ieşire. Spuneţi-i că îi înţelegeţi ieşirea şi încurajaţi-l să îşi exprime sentimentele în cuvinte cât mai simple, aşa cum ştie. Împreună, veţi găsi o soluţie pentru a preveni alte situaţii asemănătoare.

În cazul în care problemele de comportament sunt grave şi frecvente, solicitaţi medicului de familie recomandarea unui terapeut specializat.

Comments

comments