„Copiii trebuie învăţaţi cum să gândească, nu ce să gândească“

Dan Richiţeanu (35) este avocat şi tatăl unei minunate bebeluşe de 9 luni. Asemenea meseriei pe care o practică, şi jobul de părinte are „ataşate“ o serie de provocări. Însă dragostea, bucuria şi fericirea de a vedea cum sub ochii tăi creşte un copil elimină tot ce s-ar putea numi obstacol. Pentru că, vorba celebrului slogan, „Fericirea copilului tău, de nepreţuit!“.

Revista „Copii şi Părinţi“: Eşti tată. Dacă ar fi să te întorci cu 10 ani în timp, ce i-ai spune băiatului de atunci?

Dan Richiţeanu: Da, sunt tatăl lui Agnes.☺ Acum 10 ani eram într-o perioadă foarte solicitantă, munceam mult, la fel ca tinerii din ziua de azi care termină facultatea şi încearcă să deschidă porţile unei cariere. Din acest motiv, nu aveam timp să mă gândesc la familie, copii, însă, cumva, reflectam la ideea că va veni şi acel moment de care fug mai toţi băieţii, al asumării jobului de părinte, însă, la vremea respectivă, era doar un gând, nu se punea în vreun fel problema de intenţie în acest sens. Ca sfat, i-aş transmite acelaşi mesaj pe care l-am primit şi eu de la un prieten foarte drag care avea atunci vârsta mea de acum, 35 de ani: „Încearcă să te bucuri de prezenţa unui copil înainte să împlineşti 30 de ani, indiferent de motivele ce te-ar putea determina să crezi că nu eşti pregătit! Pentru că nu vei fi niciodată pregătit!“. Dar sunt ferm convins că Dan de atunci nu m-ar asculta…☺

Cât de repede te-ai obişnuit cu ideea că ai devenit tată, că ai un copil şi că viaţa ta s-a schimbat?

Cred că pentru tătici această idee, de a se obişnui cu noul „statut“, vine cumva treptat, pe zi ce trece te familiarizezi tot mai mult cu un omuleţ în preajmă, încerci să fii mai responsabil, să conştientizezi că mai este cineva care depinde de tine; nu consider că te poţi transforma imediat, însă cred că trebuie să existe o schimbare către maturizare.

Îţi aminteşti când ai ţinut-o în braţe prima dată pe bebeluşa ta?

Da, îmi aduc aminte perfect: acum 9 luni, eram în maternitate, iar pe la 3 AM doamna asistentă a venit cu Agnes şi a vrut să mi-o pună în braţe. Iniţial, am ezitat timp de 2-3 secunde, însă mi-am făcut apoi curaj şi am luat-o în braţe, am ridicat-o la nivelul meu şi am pupat-o pe frunte.

Spune-mi un moment emoționant cu ea!

Agnes este un copil care zâmbeşte mult. Când plec de acasă dimineaţa, îi fac cu mâna şi îi spun „Pa! Pa!“, iar ea îmi zâmbeşte. Într-una din dimineţile trecute, i-am făcut cu mâna ca de obicei şi mi-a făcut şi ea cu mana în semn de „Pa! Pa!“, apoi a început să plângă. Am luat-o în braţe pentru a o calma şi a început să râdă. Acest fapt m-a emoţionat foarte mult!

Cum împarţi meseria de avocat cu timpul petrecut alături de copilul tău?

Meseria de avocat poate veni la pachet cu multe sacrificii în privinţa timpului petrecut cu familia. Era şi o glumă, un fel de zicală pe tema asta: „A fi avocat este un stil de viaţă“. Aici includ atât lipsa de acasă, cât şi faptul că poţi fi acasă, dar te gândeşti la muncă, eşti stresat, iar timpul acela nu este în realitate timp petrecut cu familia. Eu încerc să îmbin cele două perspective, îmi propun să las la intrarea în casă munca şi de multe ori cred că reuşesc.

Te-ai gândit la câteva principii după care o vei educa pe Agnes?

Încă nu m-am gândit atât de departe, dar cu siguranţă voi încerca să o educăm urmând aceleaşi principii transmise şi mie, şi Dianei, soţia mea, de către părinţii noştri: e vorba de principiile unei bune-creşteri. Şi mai cred într-un principiu: copiii trebuie învăţaţi cum să gândească, nu ce să gândească.

Ce ai învăţat de la Agnes până acum?

La această întrebare, voi răspunde printr-un slogan dintr-o reclamă: „Fericirea copilului tău, de nepreţuit!“.

Ce crezi că a luat Agnes de la tine?

Din ce ne-am dat seama până acum, de la mine a luat forma ochilor, culoarea părului şi a tenului. Probabil şi anumite tipare comportamentale… mă refer la somnul agitat. ☺

Dar de la soţia ta?

De la Diana, soţia mea, a luat forma guriţei şi bărbia.

Ce mesaj i-ai lăsa fetiţei tale, pe care să-l citească atunci când va creşte?

Agnes, să ai mereu încredere în tine!

Comments

comments