„Copilul meu m-a învăţat să fiu curajos“

Cu tati

„Nu amâna ceea ce îţi propui să faci, ai curaj şi nu te gândi la limite!“ – iată trei lucruri pe care un tată le-a învăţat de la copilul lui. Tatăl se numeşte Marius, este broker de tipar şi pasionat de publicitate, iar fetiţa, Iarina (9 ani).

Revista „Copii şi Părinţi“: Cum e să lucrezi în domeniul tipografiei?

Marius: Am lucrat la început 15 ani în publicitate, timp în care am interacţionat cu companii mari, experienţa din acest domeniu ajutându-mă enorm în ceea ce fac acum şi în general în evoluţia mea profesională. Când a venit acel moment în care companiile au redus investiţiile în publicitate, m-am reprofilat pe distribuţie, nelăsând însă la o parte publicitatea. În prezent, sunt broker de tipar.

Ce face un broker de tipar?

Un broker de tipar merge la tipografii şi obţine cele mai bune preţuri. Dar, cum eu sunt şi agenţia de publicitate, responsabilităţile mele merg mai departe: mă implic şi în partea de urmărire şi producţie a unui produs, oricare ar fi el: pliant, flyer, revistă etc.

Şi ce ai învăţat din acest tip de negociere?

Am învăţat că prima greşeală poate fi ultima greşeală.
Prin „mâinile“ tale trece şi revista „Copii şi Părinţi“. Cum vezi acest proiect?
Este unul dintre proiectele preferate, dat fiind targetul ei. Am şi eu un copil, o fetiţă, Iarina, de 9 ani. După ce iese revista din tipar, citesc fiecare număr. Uneori o iau şi pe ea la tipografie şi o atrage ce vede acolo – maşinăriile, culorile. Am o relaţie strânsă cu ea şi îmi place să o implic, atât cât se poate, în activităţile mele.

Online-ul face o concurenţă agresivă printului. Ca „om de tipografie“, care este părerea ta legat de această „competiţie“?

Într-adevăr, aşa e. Jumătate din producţia tipografică a scăzut din cauza acestei concurenţe, deşi s-au făcut investiţii uriaşe din partea tipografiilor. Dar eu consider că printul nu are cum să moară atât timp cât există o categorie de oameni foarte ataşată de informaţiile pe suport fizic, oameni care nu acceptă online-ul şi apelează tot la varianta clasică, fie că e vorba de publicaţii tipărite pe hârtie, cataloage, flyere sau pliante. Ca să nu mai spunem de cărţi…

Spune-mi de Iarina…

Avem amândoi, atât eu cât şi soţia mea, o legătură foarte strânsă cu ea. Am crescut-o singuri, de când a venit pe lume, părinţii noştri fiind departe, în Râmnicu-Vâlcea şi în Brăila. Mergem în vacanţe acolo, aşa că e obişnuită şi cu muntele, şi cu apa. Ne implicăm în mod egal în creşterea şi îngrijirea Iarinei, eu, de exemplu, o iau de la after school, după care facem lecţiile.

Crezi că a fi tată de fată vine cu o responsabilitate în plus faţă de a fi tată de băiat?

A fi părinte presupune oricum o responsabilitate, indiferent că ai fată sau băiat. Este o experienţă unică, din care nu încetezi niciodată să înveţi, să afli ceva nou. Te creşti, de fapt, pe tine. Prin prisma unui copil, descoperi care îţi sunt limitele, unde e nevoie să schimbi ceva. Ca să răspund la întrebare, cred, în concluzie, că m-aş fi simţit la fel de responsabil şi dacă aş fi fost tată de băiat.

De când eşti tată, care sunt cele mai importante 3 lucruri pe care le-ai învăţat de la copilul tău?

Nu amâna ceea ce îţi propui să faci, ai curaj şi nu te gândi la limite! Sunt cele mai importante trei lucruri pe care le-am învăţat de la Iarina. Şi am să vi le detaliez pe fiecare în parte. Atunci când îţi doreşti să îţi împlineşti un vis, mai mic sau mai mare, nu contează, ai tendinţa să îţi pui întrebări, să iei în calcul o mulţime de variante, să amâni. Ei bine, nu amâna! „Lecţia de curaj“ am să o exemplific printr-un detaliu din viaţa Iarinei. Dintre toate sporturile practicate, schiul este cel care a ţinut-o mereu în picioare, la propriu, în sensul că nu a căzut niciodată… Când am văzut-o cât de curajoasă este, am prins curaj la rândul meu. Ea m-a învăţat să fiu curajos. Cât despre limite, să nu uităm niciodată că Dumnezeu se află în tot ceea ce facem şi că ne ajută. Dacă avem asta în minte, ideea de limită se va şterge şi, odată cu ea, reţinerea noastră, teama, lipsa de încredere.

Foto: www.pixabay.com, arhiva personală a intervievatului

Comments

comments