Cu muzica, de-a joaca!

cu-tati-dec

Când modul tău de viaţă presupune turnee şi deplasări (uneori mai lungi, alteori mai scurte), să poţi să păstrezi liniştea şi pacea unui cămin, şi mai presus de atât, să îl faci pe cel mic să aştepte cu drag clipele când veţi ”zdrăngăni” împreună la chitară este un talent. Despre cum se împleteşte viaţa de muzician cu cea de tată, ne va vorbi Adrian Filip, solistul trupei Cazino, dar în primul rând tatăl lui lui Alexandru, simpaticul mâncăcios.

1. Povesteşte-ne câte ceva despre Alex.

Alexandru este un copil foarte jucăuş şi pus pe glume tot timpul, este un mâncăcios şi ca toţi părinţii, îmi pare un copil deosebit. La vârsta de 1 an şi 3 luni cântă şi încearcă să mimeze fiecare gest pe care îl vede la noi sau la televizor. Are un program special seara când cere să îi cânt la chitară, după care intervine cu propriile mânuţe şi „ciupeşte” corzile, distrându-se copios.

2. De cele mai multe ori băieţii seamănă cu mamele, dar în cazul lui Alex, se pare că a luat înfăţişarea de la tine. A mai luat şi altceva?

Se pare ca a luat înfăţişarea mea, însă de curând am descoperit o fotografie cu mama lui (Ana) de la vârsta de 3 ani şi am fost foarte miraţi când ne-am dat seama că arată exact ca ea.
Eu am fost un copil foarte încăpăţânat, iar acest lucru s-a transmis prin gene către Alex, deoarece are momente când îşi doreste ceva cu ardoare şi nu poţi face nimic până nu-şi îndeplineşte ţelul. Sper că această dorinţă de a reuşi să se concretizeze pe mai târziu în realizarea unor lucruri deosebite şi să-i formeze un caracter social deosebit.

3. Cum se împacă viaţa de familie cu cea de muzician, ce presupune concerte şi plecări în turnee?

Având o viaţă libertină, nu mi-am închipuit niciodată că voi putea întemeia o familie de care să fiu pe de-a-ntregul răspunzător şi care să se bazeze pe acţiunile mele exclusiv. Am descoperit o altă poveste a vieţii, care nu-mi displace şi de aceea încerc să „împac” perioadele când lipsesc de acasă pentru a merge la diferite evenimente, cu dorinţa de a fi alături de soţie şi copil. În momentul de faţă mă descurc bine cu „evadările” din sânul familiei, deoarece am avut noroc de o soţie înţelegătoare cu „rangul” meu de artist, pentru că şi ea la rândul ei este o dansatoare profesioninstă şi a avut în trecut o viaţă asemănătoare cu cea pe care trebuie să o duc eu. După cum ştiu toţi părinţii, pe copii îi împaci destul de repede la această vârstă cu o sacoşă de jucării, însă sunt sigur că această „păcăleală” nu va mai merge foarte mult şi de aceea construiesc un plan de viitor care să includă şi familia în diferitele mele deplasări.

4. Sunteţi o familie de artişti. Tu cântăreţ, mama dansatoare de salsa. Ce ai vrea ca Alex să „împrumute” de la voi?

Cred că nu este neapărat important ce job-uri au părinţii în general, însă cred cu tărie că atmosfera unui cămin trebuie să fie una distractivă, bazată pe momente de iubire şi pe linişte interioară.
În principiu mi-aş dori ca micuţul nostru Alex să „împrumute” talentul artistic, care cu siguranţă îl va ajuta în viaţa lui viitoare de adolescent.

5. Cum sunt împărţite responsabilităţile la voi acasă în ceea ce-l priveşte pe cel mic?

Responsabilităţile legate de copil sunt împărţite de obicei în părţi egale. Ca şi tată m-am implicat activ în tot ceea ce a însemnat creşterea micuţului Alex până în prezent. Mai pe larg, am trecut prin toate etapele, pe care le voi enumera: spălat, schimbat, plimbat, distrat, gătit şi multe altele.
La partea de adormit copilul şi trezirile de peste noapte, soţia mea Ana, este cu mult înaintea mea, însă încerc să compensez prin distrarea celui mic descriindu-i tot felul de animale şi sunete bizare.

6. Care sunt sfaturile pe care le-ai da unui proaspăt tătic?

Este un „domeniu” în care sfaturile nu-şi au sensul. Dacă eşti tătic, trebuie să înveţi un singur lucru şi anume să-ţi asculţi copilul atent. Copilul „vorbeşte” prin anumite semne şi îţi va spune tot ceea ce vrea sau ce îl deranjează cu exactitate, doar că e bine să fii atent şi atunci vei învăţa să interpretezi toate gesturile lui.
Nu am crezut în minuni până ce micuţul nostru Alexandru s-a născut, însă chiar din momentul formării lui, în burtica mamei, mi-am dat seama că există lucruri care depăşesc gradul înţelegerii noastre, iar acestea trebuie luate ca atare şi sărbătorite cum se cuvine.

7. Consideri că ai făcut greşeli în ceea ce-l priveşte pe Alex? Sunt lucruri pe care ai vrea să le fi gestionat altfel?

Există o vorbă care spune „Numai cine nu munceşte, nu greşeşte”. E clar că în decursul convieţuirii într-o comunitate de orice fel există şi greşeli, însă ele trebuie repede recunoscute şi îndreptate, iar în general greşelile făcute în familie nu se pot numi aşa, deoarece iubirea nu acceptă greşeală. Eu îmi iubesc copilul.

8. Care a fost cel mai frumos moment pe care l-ai trăit alături de pitic?

Există un moment pe care îl trăiesc aproape în fiecare seară în timp ce Alex îşi bea lăpticul. Scenariul se repetă, iar mie, micile lui gesturi, îmi umplu sufletul de bucurie. Are un tabiet care se desfăşoară aşa: bea o înghiţitură de lăptic, după care se caţără pe mine; mai bea una şi se dă jos din pat; mai bea un strop şi trebuie să-l iei de mână şi să se plimbe o tură de sufragerie… şi tot aşa. Momentul despre care vorbeam este atunci când fiind foarte obosit se pune lângă mine în pat, îmi ridică tricoul şi din proprie iniţiativă mă sărută pe burtă. Acesta este un moment cu adevărat deosebit.

9. Care sunt momentele voastre „speciale”?

Momentele speciale ale familiei noastre, ca şi ale altor familii, este atunci când suntem împreună, râdem, dansăm, alergăm şi aşa toate grijile sau neîmplinirile din timpul zilei dispar ca prin minune.

Comments

comments