Cum creştem stima de sine a copilului

De ce e importantă stima de sine

O stimă de sine favorabilă presupune încredere în forţele proprii, în cine eşti şi ce poţi obţine, iar asta te ajută să trăieşti o viaţă împlinită şi fericită.

În cazul în care ai o stimă de sine scăzută, efectele se vor resimţi în toate sectoarele vieţii, fie că vorbim de relaţii, carieră, de manifestarea voinţei, de definirea scopurilor şi de atingerea lor, de sănătate sau de stabilitate emoţională.

Cercetările în domeniu arată faptul că în perioada copilăriei (0-7 ani) se preia majoritatea acestor convingeri limitative, convingeri ce alimentează o stimă de sine scăzută pentru viitorul adult.

Astfel, părinţii joacă un rol foarte important, dacă nu cel mai important, în definirea unei stime de sine ridicate a propriului lor copil.

Cum creştem un copil cu o stimă de sine ridicată

Pentru ca un părinte să poată creşte un copil cu o stimă de sine ridicată este nevoie mai întâi ca părintele însuşi să aibă încredere deplină în forţele proprii.

Astfel, părintele îi poate insufla copilului suficientă încredere în el, ajutându-l să devină un adult încrezător în propriile forţe, capabil să ia decizii inspirate şi înţelepte.
Totodată, este important ca părinţii să fie atenţi şi responsabili în privinţa mesajelor şi ideilor pe care le transmit celor mici, având grijă totodată şi de calitatea surselor informaţionale cu care copiii vin în contact sau la care sunt expuşi.

Mai mult decât atât, pentru a avea încredere în forţele lor, copiii au nevoie: să simtă că sunt iubiţi necondiţionat, prin simpla dar minunata lor prezenţă în viaţa noastră; să fie înţeleşi şi acceptaţi chiar şi atunci când nu reuşesc de prima dată ce şi-au propus; să nu fie comparaţi cu alţi copii; să fie încurajaţi să experimenteze pentru a putea descoperi lucruri noi, provocatoare, care să-i ajute ulterior în evoluţia lor; să se comunice cu ei deschis, prieteneşte, părinţii dându-şi voie să arate şi latura lor emoţională, sensibilă; să fie lăsaţi să ia decizii şi singuri pentru a-şi dezvolta capacitatea de a-şi gestiona propria viaţă.

În plus, părinţii trebuie să evite pedepsele şi violenţele fizice, restricţiile şi impunerile, pentu că acestea nu vor duce la niciun rezultat constructiv, dimpotrivă.

În cazul unor situaţii dificile sau conflictuale, părinţii trebuie să discute deschis şi sincer cu copilul starea de fapt, şi să stabilească de comun acord măsurile ce se impun.