Cum îi influențează pe cei mici certurile celor mari

Deseori părinții se ceartă în prezența copiilor. Pot fi ei puși la zid? Nimeni nu s-a născut părinte, problemele devin la un moment dat copleșitoare, prin urmare, nemulțumirile încep să se manifeste. Cum îi afectează însă pe cei mici disputele celor mari? Didier Pleux, doctor în psihologia dezvoltării, a oferit mai multe răspunsuri într-un articol publicat pe doctissimo.com.

„Certurile fac parte din viața de familie. Nu trebuie să facem o dramă din ele“, ne asigură Didier Pleux. Discuțiile în contradictoriu, atât timp cât nu degenerează, nu vor traumatiza copiii. Iar mascarea lor nu este o soluție. Dar atunci când devin violente sau „cronice“, este neapărat nevoie de stabilirea unor limite.

Certurile sunt inevitabile

Certurile ocazionale demonstrează faptul că toți suntem supuși greșelii, detaliu care face parte din natura umană. Tati și mami nu fac nici ei excepție de la regulă. „Este mai bine să spui lucrurilor pe nume decât să te ascunzi“, explică specialistul în psihologia dezvoltării. În ziua de azi, în numele bunăstării copiilor, părinții sunt făcuți să se simtă vinovați, îndemnându-i să evite orice abatere care ar avea un impact negativ asupra celor mici. Însă disputele sunt doar indicii ale unor conflicte existente, care merg mână în mână cu construirea unei relații. Provocarea constă în a le accepta pentru a asculta și a înțelege opinia fiecăruia și pentru a găsi un echilibru care să țină cont de părerile amândurora. „Negarea lor este echivalentă cu încurajarea unei vieți sterile, în care totul este ținut sub control“, precizează Didier Pleux. Atunci când au loc, este inutil să fie luate ca niște drame. În schimb, este necesar să li se explice copiilor că ei nu au nici o legătură cu cearta respectivă, că mami și tati sunt în dezacord în privința unui subiect, că se mai întâmplă și că vor căuta împreună o soluție.

Când punctele de vedere sunt expuse într-un mod coleric

Dacă o banală discuție degenerează în jigniri, țipete și gesturi violente, efectul asupra copilului va fi unul negativ. Se va simți vinovat și obligat să fie de partea unuia dintre părinți. Angoasa crește, iar instabilitatea emoțională a celor care i-au dat viață i se va transmite și lui. Certurile „cronice“, provocate zilnic, de realități minore – alegerea postului TV, spălarea vaselor etc – au explicații mai profunde: prezența unor frustrări în viața de familie. Riscurile nu sunt deloc neglijabile: părinții transmit un model de viață dificilă, iar copilul se îndepărtează de ei și se refugiază într-o „lume a lui“. În astfel de situații, o terapie de cuplu este cea mai indicată.

Comments

comments