De ce nu se vede burtica?

Atunci când fătul are suficient spaţiu să crească „în lăţime“, burtica viitoarei mămici nu este foarte proeminentă sau se vede foarte puţin. Motiv pentru care multe graviduţe suferă de o lipsă de recunoaştere a maternităţii lor.

Lunile trec, iar burtica nu vrea să se rotunjească. Cu toate acestea, iei în greutate în mod normal, sarcina decurge firesc şi nu par să existe probleme. Găsiţi în articolul scris de jurnalista Lucie Emile, pentru doctissimo.com, explicaţia acestui „fenomen“ întâlnit în special în rândul femeilor supraponderale şi câteva recomandări pentru a putea trăi mai relaxat cu o nemulţumire care se poate transforma într-o sursă de depresie.

Aşadar, de ce nu se vede burtica?

În afară de negarea sarcinii, atitudine care poate influenţa fiziologic dezvoltarea bebeluşului pe de o parte, şi silueta mamei pe de altă parte, mai există o situaţie în care sarcina poate trece „neremarcată“: aceea în care femeia însărcinată este supraponderală.

Argumentul nr. 1:

Atunci când Indicele de Masă Corporală (IMC) al unei femei este mai mare sau egal cu 26, ea va lua în greutate, în general, mai puţin în perioada gravidităţii decât o femeie cu Indice de Masă Corporală normal. De fapt, medicii recomandă limitarea luării în greutate pentru a reduce riscurile de natură medicală şi obstetrică: între 7 şi 11, 5 kg pentru un IMC cuprins între 26 şi 29, între 6 şi 7 kg pentru un IMC mai mare de 29. (sursă „Besoins nutritionnels de la femme enceinte“, Cerin 2004)

Argumentul nr. 2:

Al doilea argument este o consecinţă a primului argument: cele câteva kilograme luate în timpul sarcinii nu fac o diferenţă foarte mare faţă de greutatea iniţială. Pe scurt, silueta nu este afectată vizibil.

Argumentul nr. 3:

Ultimul, şi cel mai important motiv pentru care sarcina nu se vede, este dat de faptul că fătul are la dispoziţie, încă dinainte de a se dezvolta, de mai mult spaţiu „în lăţime“ pentru a creşte. De-aici şi lipsa de rotunjire a burticii, de absenţa unei forme rotunde în faţă, cum se întâmplă în cazul clasic.

Ce spun specialiştii

De obicei sarcina, mai ales când este prima, reprezintă o experienţă ireală pentru cele care urmează să devină mămici. Ecografiile şi mişcările bebeluşului le ajută să conştientizeze starea în care se află şi, în afara lor, modificările prin care trece abdomentul. Este „eticheta“ care le certifică, de altfel, şi statutul de viitoare mamă. Atunci când burtica nu se vede însă, e posibil să intervină o problemă în conştientizarea acestui statut. Pentru că suntem atenţi şi ne pasă de părerile celorlalţi, iar ceilalţi, oamenii din jur, văd burtica drept cel mai puternic simbol al maternităţii. Bernard Waysfeld, medic psihiatru şi nutriţionist, recunoaşte că femeile însărcinate care suferă de acest „complex“ se neliniştesc deseori legat de normalitatea gravidităţii lor. Burtica este cea care ridică oamenii de pe scaun în mijloacele de transport, care mângâie cumva orgoliul viitorului tătic sau curiozitatea prietenilor. În lipsa ei, toate aceste consecinţe riscă să se anuleze. Pe scurt, o femeie supraponderală, care se confruntă cu o astfel de situaţie, poate resimţi o uşoară decepţie. Iată explicaţiile doctorului Bernard Waysfeld, din punct de vedere psihologic: „Aceste persoane supraponderale speră uneori să îşi recupereze statutul de femeie (n.r. în sensul de feminitate) prin sarcină. Burtica rotundă le va face să uite de kilogramele în plus, le va <<subţia>> timp de nouă luni. Este şansa lor de a redeveni seducătoare, de a-şi reafirma identitatea sexuală disimulată de obicei“. În concluzie, femeile supraponderale care gândeau că vor atinge o anume normalitate graţie gravidităţii, se vor simţi marginalizate şi, într-un fel, private de feminitatea lor.

Soluţii

În consecinţă, date fiind cele enunţate mai sus, pentru stabilirea unui confort psihic, este nevoie de a evidenţia sarcina în alte moduri. Există numeroase trucuri în acest sens: purtarea unui cordon sau al unei eşarfe în jurul coapselor, pentru a sublinia abdomenul, ori purtarea de tricouri cu mesaje specifice: „E o fetiţă/un băiat!“, „Baby loading… Please, wait!“, „Mămică în devenire“ etc. Însă, mai important decât orice, este ca orice femeie însărcinată, supraponderală sau nu, să trăiască din plin această perioadă mai curând pentru ea însăşi decât pentru cei din jur. Dacă simte nevoia unei exteriorizări, o poate face fie printr-un blog, unde să îşi exprime sincer stările şi emoţiile prin care trece, fie printr-un jurnal pe care să îl păstreze ca amintire. Esenţial este să nu se alinieze la tipare, atâta vreme cât fiecare om este unic. Odată instalate diverse temeri, mintea lucrează şi corpul răspunde. Iar bebe are nevoie de linişte încă din stadiul intrauterin. Pacea din mintea celei care îi va da viaţă este şi pacea lui.

Comments

comments