De meserie, bunic!

povestea_lunii_8

După 50 de ani te dedici bebeluşilor cărora li se aştern în faţă cei mai buni ani ai vieţii. Cei mai frumoşi ani ai vieţii ai spune că-i trăieşti şi tu atunci când experimentezi meseria de bunic. Este o treabă legată cu şnur de dragoste, este vorba de părinţii noştri care au grijă de copiii noştri. Facem tot ce ne stă în putinţă să-i aducem împreună pentru ca viaţa noastră să fie cu adevărat împlinită şi frumoasă. Însă, când nu poate fi totul perfect, când sănătatea bunicilor este alterată de diverşi factori, este datoria noastră să-i protejăm şi să le oferim sprijinul necesar pentru ca perioada înţelepciunii să fie una senină.
Relaţia dintre bunici şi nepoţi este cu totul specială, pentru că bunicii le oferă copiilor o altă perspectivă, diferită de a părinţilor. De obicei, cei mici se deschid în faţa bunicilor pentru că aceştia au mai multă răbdare să-i încurajeze şi să-i asculte. Dacă eşti la distanţă de nepoţii tăi, prima zi de şcoală, o competiţie importantă, o întâlnire la joacă cu un prieten drag, sunt motive întemeiate să porţi o conversaţie telefonică, pentru a păstra o legătură strânsă. Este important să ţii pasul cu nepoţii şi cu interesele acestora, să reţii numele animalelor, ale jucăriilor preferate, ale cărţilor pe care le citesc, să le asculţi problemele.
Dar ţi-ai pus vreodată întrebarea, ce ai face dacă nu ai putea ţine pasul cu nepoţii tăi, pentru că problemele auditive te împiedică să ai o relaţie normală cu aceştia? Medicul specialist ORL Robert Rob ne-a răspuns la câteva întrebări pe care şi le-ar pune orice persoană care se simte ameninţată de pierderea auzului.

1. Cum îşi poate da seama cineva că începe să-şi piardă auzul?

Primele indicii asupra scăderii auzului, pe care le sesizează pacientul, sunt:
– persoana este nevoită să dea volumul televizorului mai tare pentru a putea înţelege  ce se vorbeşte;
– persoana are dificultăţi în a purta o convorbire telefonică;
– persoana are dificultăţi în a înţelege ceea ce vorbeşte o anume persoană într-un grup;
– persoana are dificultăţi în a localiza spaţial locul de unde vine sunetul.

2. Cum îţi alegi cel mai bun aparat auditiv?

Alegerea celui mai potrivit aparat auditiv trebuie să ţină cont de mai multe aspecte:
– nivelul şi tipul hipoacuziei;
– stilul de viaţă al pacientului;
– vârsta pacientului, statusul mental, fizic şi social al acestuia;
– buget.

3. Cât de repede te adaptezi cu acesta?

În urma folosirii protezei auditive este necesară o anumită perioadă de adaptare care poate fi variabilă, de la câteva săptămâni, la câteva luni, şi care depinde în mare măsură de: nivelul şi tipul hipoacuziei, de statusul mental şi psihic al pacientului, de tipul de aparat auditiv ales, de motivaţia pacientului, de reglajele potrivite ale aparatului, etc.
De asemenea am aflat părerea Medicului specialist psihiatru Ligia Rob, cu privire la aspectele care influenţează relaţiile dintre o persoană cu deficienţe de auz şi cei din jurul său.

4. Ce influenţă are pierderea auzului într-o relaţie interumană?

Relaţia interumană, prin definiţia ei, presupune interacţiunea cu cei din jur. Relaţia interumană este modalitatea individului de a se exprima plasat într-un context. Cu toţii facem acest lucru, folosindu-ne de simţurile şi calităţile cu care am fost înzestraţi. Devine evidentă importanţa funcţionalităţii optime a tuturor simţurilor. Auzul face parte din aceste simţuri, iar reducerea sau absenţa lui poate afecta relaţia cu cei din jur prin simplul fapt că poate duce, de exemplu, la izolare sau autodevalorizare.

5. Pierderea auzului afectează stima de sine a persoanei?

Pierderea auzului presupune din start o abatere de la noţiunea de sănătate. Sănătatea coalizează integritatea individuală cu integritatea comunitară. Dar include, între altele, şi capacitatea de a stabili şi întreţine relaţiile interpersonale. şi atunci e normal ca pierderea auzului să ducă la sentimente de nesiguranţă, frustrare, revoltă, tristeţe, nelinişte, reducerea stimei de sine prin pierderea unor abilităţi deţinute înainte de pierderea auzului.

6. În ce mod îmbunătăţeşte calitatea vieţii purtarea unei proteze auditive?

Până la urmă, a purta o proteză auditivă poate asigura reintegrarea socială a individului. Îi redă îndependenţă pentru că, având o proteză auditivă, practic se poate descurca în cele mai diverse situaţii: de la a se autogestiona şi autoîntreţine în viaţa de zi cu zi, până la a se feri de diverse pericole (şi aici mă gândesc la claxonul unei maşini sau la sunetul de avertisment al unei biciclete). Aş putea merge chiar mai departe cu gândul şi aş spune că ar putea şi salva o persoană care strigă după ajutor. În concluzie, a avea un aparat auditiv nu ar trebui să mai fie văzut ca o stigmă ci ca o încercare reuşită de a redeveni ca cei din jur, o încercare reuşită de reintegrare în societatea în care trăim, o încercare reuşită de recăpătare a încrederii în propria persoană.

 

Comments

comments