Declanşatorul naşterii

nastere-18

Procesul care duce la naştere este o coregrafie minuţioasă a unui set de interacţiuni între tine şi copil. Aproape la fel ca în cel mai graţios dintre valsuri, corpul tău şi al copilului îşi răspund unul altuia, ca să se asigure că fiecare pas îl urmează cu grijă pe precedentul. Mai multe studii făcute pe animale şi pe oameni au indicat faptul că fătul este acela care arată că este gata să se nască, şi asta, probabil, cu trei sau patru săptămâni înainte să înceapă travaliul. Cum de “ştie” exact bebeluşul tău când este momentul potrivit, rămâne un mister, dar evenimentele ce urmează sunt mai bine cunoscute.

Pregătirea pentru naştere

Înainte să se nască, bebeluşul tău trebuie să fie suficient de matur ca să poată supravieţui în afara mediului intrauterin. În uter, el s-a bazat pe tine ca să-i furnizezi oxigen şi nutrienţi, precum şi ca să evacueze reziduurile dar, de îndată ce se naşte, corpul lui va trebui să preia controlul asupra acelor funcţii vitale. Aşadar, de îndată ce corpul copilului este suficient de matur, creierul îi transmite semnale hormonale placentei să producă enzime, care îi vor ajuta organele vitale să se maturizeze şi apoi vor stimula naşterea.

O reacţie chimică

Cercetările au arătat că, la apropierea momentului naşterii, creierul bebeluşului tău îi stimulează glanda pituitară să elibereze o substanţă numită adrenocorticotropină (ACTH) care, la rândul ei, stimulează eliberarea unei alte substanţe chimice, cortizolul. Aceste substanţe chimice trec din corpul copilului în placentă, care reacţionează concentrând progesteronul în estrogen. Această etapă este una semnificativă, deoarece progesteronul este hormonul care împiedică puternicii muşchi uterini să se contracte în primele etape ale sarcinii, pe când estrogenul este responsabil de declanşarea contracţiilor. S-ar putea să simţi această schimbare la nivel hormonal ca pe o senzaţie de încordare în uter, în zilele dinaintea naşterii. Când capul copilului îţi apasă colul, îi este trimis creierului tău un semnal, care să îi stimuleze glanda pituitară să elibereze hormonul oxitocină. Oxitocina stimulează muşchii uterului să se contracte, împingând capul copilului şi mai departe în col şi continuând, astfel, ciclul contracţiilor.

Mai mult, oxitocina stimulează eliberarea unor substanţe chimice numite prostaglandine în fluxul sangvin, iar acestea intensifică şi mai mult contracţiile uterine. Procesul care se autoîntreţine creşte în intensitate în timpul travaliului, devenind din ce în ce mai puternic şi ducând, în cele din urmă, la naşterea copilului. Este un proces uimitor, incredibil, în care tu şi copilul lucraţi în perfectă armonie.

Pregătirea aşa-numitului canal de naştere

Colul trebuie să sufere şi el unele schimbări, ca să faciliteze naşterea copilului. Până la naştere, ţesutul fibros, asemănător ţesutului unui tendon, a ţinut uterul bine închis. Pentru că naşterea să decurgă după plan, colul trebuie să se înmoaie şi să se dilate, astfel încât contracţiile muşchilor uterine să împingă copilul pe canalul de naştere.

Cu trei sau patru săptămâni înainte de naştere, cum placenta produce mai mult estrogen, colul începe să slăbească, pregătindu-se pentru naştere. În cele din urmă, când începe travaliul, colul se schimbă dramatic, devenind mai subţire şi mai scurt, dilatându-se (deschizându-se) ca să permită naşterea. Din nou, semnalele chimice transmise de copil par să fie responsabile de acest proces. Aceste schimbări hormonale îţi stimulează şi sânii să se pregătească pentru producerea laptelui necesar hrănirii nou-născutului – un proces completat când copilul începe să sugă pentru prima dată.
Unele femei spun că demnitatea dispare în timpul naşterii şi în special femeile aflate la prima naştere sunt îngrijorate de pierderea controlului fizic. Cu siguranţă nu ai nici un control asupra eliminării lichidului amniotic. În momentele de maximă intensitate a contracţiilor, ai mai puţin control asupra intestinelor şi este posibil chiar să vomiţi. Organele tale genitale sunt descoperite şi se află în centrul atenţiei. Gândeşte-te însă câte femei au trecut prin asta, de-a lungul timpului. Personalul medical nu doar că a văzut toate acestea de multe ori înainte, dar va fi şi prea concentrat asupra stării tale şi a copilului tău ca să-i mai pese de altceva. Mai mult, vei constata, probabil, că orice ruşine dispare când te concentrezi asupra misiunii tale şi vei fi uimită de miracolul aducerii pe lume a copilului tău. Dacă te nelinişteşte ideea că eşti expusă fizic în timpul travaliului, spune-i medicului, iar acesta te va ajuta cu blândeţe să treci prin aceste momente stânjenitoare.

În ultima lună, fă o vizită la spital, ca să înţelegi tehnicile şi echipamentele folosite în timpul travaliului şi în sala de naşteri. Verifică, de asemenea, înainte de a pleca la spital, că ai luat: bagajul pentru spital, gustări, planul de naştere, lista cu numere de telefon. Când ajungi la spital, predă medicului planul de naştere şi explică-i dacă nu îl ştie deja.

Comments

comments