Anemia este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate întâlnită în pediatrie la nivel mondial, carența de fier fiind considerată cea mai comună formă de malnutriţie.
Deşi deficienţa de fier nu este singura cauză a anemiei, studiile arată că în populaţiile cu prevalență crescută a anemiei, cea mai frecventă cauză este deficitul de fier. Aşadar, aportul deficitar de fier are un rol primordial în instalarea anemiei în special la copiii cu vârste între 6 luni-3 ani, în condiţiile alăptării prelungite sau a alimentaţiei cu lapte de vacă ori formule fără supliment de fier.
Anemia în cifre
La nivel mondial, 600 milioane de preşcolari şi şcolari au anemie, >50% din cazuri fiind secundară deficitului de fier. Anemia feriprivă (prin deficit de fier) afectează 51% din copiii cu vârsta <4ani în ţările în curs de dezvoltare şi >12% în ţările dezvoltate. Prin urmare, aşa cum subliniază datele precizate, anemia este o problemă de sănătate publică extrem de importantă.
Rolul analizei de sânge
Anemia este definită ca o reducere a valorilor hemoglobinei şi a hematocritului sub valori de referinţă, raportate la grupe de vârstă. Hemoglobina şi hematocritul sunt parametrii sangvini determinaţi în hemoleucogramă. Aşadar, este de subliniat că diagnosticul de anemie nu se poate susţine decât prin efectuarea unei analize de sânge: hemoleucograma. Ţinând cont că deficitul de fier este cauza cea mai comună a anemiei la copil, sunt utile şi o serie de alte determinări sangvine pentru conturarea corectă a diagnosticului (sideremie, feritină etc.).
De ce este important să diagnosticăm anemia şi să o tratăm?
Fierul este un component esenţial în organismul nostru, fiind implicat în numeroase procese. Paloarea tegumentară este cel mai cunoscut semn clinic sugestiv pentru anemie, dar stigmatele deficienței de fier sunt mult mai multe şi unele mult mai subtile. Pentru că este implicat în funcţionarea întregului organism, deficienţa de fier poate avea consecinţe la nivelul tractului gastrointestinal, sistemului musculoscheletal, aparatului cardiovascular, sistemului imun şi chiar a sistemului nervos central.
Anemia definită prin apariţia modificărilor caracteristice în hemoleucogramă este consecinţa tardivă a deficitului de fier, efectele în special asupra sistemului nervos central fiind deja instalate.
Deşi anemia este cea mai cunoscută manifestare a deficitului de fier, efectele asupra devoltării neurocomportamentale sunt cele care ar trebui să îngrijoreze.
Consecinţele deficitului de fier instalat prenatal:
- afectarea capacităţii de memorare şi învăţare, a vitezei de reacţie şi a capacităţii de organizare (pe termen lung);
- deficit de atenţie/ ADHD;
- risc crescut pentru dezvoltarea schizofreniei la adult.
Consecinţele deficitului de fier instalat în copilărie:
- scăderea capacităţii de concentrare, atenţie, memorare;
- tulburări de somn;
- anxietate, comportament ezitant, deficienţe de adaptare socială;
- risc crescut pentru depresie.
Deficitul de fier între 6-24 luni de viaţă are importante consecinţe asupra dezvoltării psihomotorii, comportamentale şi a performanţelor cognitive. Copiii cu anemie feriprivă în perioada de sugar vor avea performanțe şcolare modeste, studiile subliniind: consecinţele pe termen lung ţin de scăderea QD cu 1,73 puncte pt fiecare scădere a Hgb cu 10 g/l.
Cine este predispus la deficienţa de fier?
Deficienţa de fier şi ulterior anemia feriprivă se instalează la copil prin trei mecanisme majore: nevoi crescute, pierderi şi absorbţie deficitară a fierului.
Necesar crescut de fier au: prematurii, copiii cu greutate mică la naştere, copiii din sarcină gemelară, adolescenţii, copiii cu boli cronice (malformaţii cardiace etc.), copiii alăptaţi exclusiv >4-6luni, copiii alimentaţi cu lapte de vacă sau formule de lapte neîmbogăţite cu fier. Acestea sunt categorii de copii la care screeningul pentru anemie trebuie făcut cu mare atenţie şi terapia profilactică (pentru a preveni instalarea deficitului de fier şi anemiei) trebuie să fie o prioritate.
Deficitul de fier şi anemia se pot instala şi în cazul existenţei unor pierderi în special la nivelul tractului gastrointestinal (testul pentru hemoragii oculte în materiile fecale este important de realizat la orice copil la care se stabileşte diagnosticul de anemie).
Copiii cu afecţiuni gastrointestinale (sindroame de malabsorbţie: celiachie, alergie la proteinele laptelui de vacă, boli inflamatorii intestinale) sunt o categorie importantă de risc pentru dezvoltarea anemiei prin deficit de fier.
Ce e de făcut?
Pentru a preveni instalarea deficitului de fier şi implicit a consecinţelor negative ale acestuia, este important de urmărit anumite aspecte. Copiii aflaţi în categoriile de risc ar trebui să primească profilaxia (prevenţia) anemiei feriprive prin administrare de formule de fier adecvate vârstei.
Screeningul anemiei feriprive ar trebui efectuat la toţi copiii cu vârsta între 4-6 luni şi 1 an prin determinări sangvine – analize de sânge menite să stabilească cu certitudine diagnosticul, iar diagnosticarea deficitului de fier sau a anemiei deja instalate ar trebui corectat prompt prin iniţierea terapiei marţiale (cu preparate de fier adecvate în doze adecvate vârstei şi greutăţii corporale a copilului).
Este de reţinut că UNICEF/ OMS recomandă suplimentarea profilactică de fier la sugarii normoponderali cu vârsta cuprinsă între 6 luni şi 24 luni. La categoriile cu risc crescut (sugari cu greutate mică la naştere, prematuri, copii din sarcină gemelară), profilaxia se va iniţia mai devreme (de la vârsta de 2 luni). Iniţierea profilaxiei ar trebui dublată de un control hematologic adecvat prin analize de sânge care să verifice statusul hematologic al copilului (nivelul hemoglobinei, hematocritului, nivelul fierului, depozite de fier) şi răspunsul la administrarea de fier – se recomandă screening la vârsta de 4-6 luni, respectiv 12 luni. Copiii la care deficitul de fier şi anemia sunt deja instalate la momentul screeningului ar trebui să primească suplimente de fier în doze curative (de tratament, şi nu în doze profilactice).
Aşadar, pentru a asigura o creştere şi dezvoltare adecvată a copilului atât din punct de vedere somatic, cât şi neurocomportamental, ar trebui acordată o atenţie deosebită aportului de fier şi prevenţiei instalării anemiei feriprive atât prin măsuri legate de dietă adecvată grupei de vârstă, dar şi prin asigurarea unei profilaxii corecte dublată de un screening adecvat.
Important! Se menţionează că acest articol nu are rolul unui curs teoretic despre anemie şi deficit de fier, ci îşi propune a fi un semnal de alarmă. Deficitul de fier reprezintă o problemă importantă de sănătate cu consecinţe deosebite inclusiv în dezvoltarea neurocomportamentală a copilului, iar părintele, alături de medicul de familie/ medicul pediatru, ar trebui să acorde o atenţie deosebită acestui subiect.