Deshidratarea la bebeluşi şi copii: 5 întrebări şi răspunsurile lor

Doamna dr. Valeria Herdea, medic primar în medicină de familie, a vorbit pentru bebeTEIubesc.ro despre deshidratarea la bebeluşi şi copii.

Ce este deshidratarea şi care sunt motivele pentru care apare atât la sugari, cât şi la copii?

Sindromul de deshidratare acută este des întâlnit în viaţa noastră de zi cu zi, pentru că vărsăturile, transpiraţia, diareea se regăsesc frecvent în patologia copilului, adică în perioadele în care se îmbolnăveşte. Fie că vorbim de afecţiuni respiratorii, digestive sau de boli eruptive, avem de-a face cu aceste simptome. Tabloul, practic, aşa cum arată o boală, se manifestă întotdeauna însoţit fiind de astfel de simptome. Vărsăturile, transpiraţia şi diareea înseamnă pierderi de lichide şi săruri minerale. Acesta este sindromul de deshidratare acută.

Care este mecanismul prin care organismul pierde aceste lichide?

Dacă e să rezumăm sindromul de deshidratare acută, putem să îl reducem la două entităţi mari care îl compun: fie lipsa de aport, fie pierderile excesive. Lipsa de aport înseamnă că respectivul copil nu a primit lichide pe cale bucală, nu i s-au administrat poate pentru că nimeni nu a ştiut că trebuie să i se administreze lichide. Pe de altă parte există şi reversul: copilului i s-au dat foarte multe lichide, nu le-a tolerat şi, prin urmare, varsă, iar sindromul de deshidratare acută se agravează. Mai este şi un al treilea mecanism, cauzat de pierderi, prin pierderi înţelegându-se transpiraţie, diaree, vărsături. Pierderile acestea duc la o ierarhizare a sindromului: undeva la 5%, putem sta cu copilul acasă, undeva la peste 7% îl ducem la spital, pentru că starea lui este mai gravă, iar undeva peste 10% apar complicaţii neurologice, iar situaţia este foarte gravă. Ceea ce este esenţial de reţinut este că sindromul de deshidratare poate duce la instalarea unei stări generale foarte proaste. Important este să fim atenţi la manifestări, să intervenim corect, la timp şi complet.

Ce putem face noi, ca părinţi, acasă, în cazul unei deshidratări?

Important este să ne cunoaştem copilul şi să îl evaluăm corect. Ce înseamnă asta? Să vedem, concret, care este starea lui. Este febril? Are mânuţele mai reci sau mai fierbinţi? Este agitat? Este apatic, palid, încercănat? Are, nu are dureri? Dacă a vărsat, cât a vărsat şi ce a vărsat (alimente, lichide)? O evaluare corectă a stării copilului ne permite în primul rând să ştim cum să intervenim şi, apoi, cum să vorbim cu medicul pentru a-i descrie stările celui mic. În cazul în care a pierdut cam 5% din greutatea lui – dacă are 20 kg, pierderile sunt de 100 ml – se analizează cantitatea pierdută. Cele o sută de ml nu reprezintă doar apă, ci şi săruri minerale. Pierderea de sodiu, de potasiu, de calciu, de magneziu afectează cel mai tare copilul, pentru că noi, oamenii, funcţionăm prin acest joc la nivel celular. Ce facem când avem un copil febril? Îl aşezăm în repaus, aerisim camera, schimbăm hăinuţele, ne asigurăm că există un confort termic. Apoi, îl hidratăm – administrăm lichide pe gură, la temperatura camerei (nici reci, nici foarte calde), în cantităţi mici (1-2 linguriţe la interval de 5-10 minute). Cantităţile mici uşurează ingestia şi elimină riscul vărsăturii. În general, înghiţirea lichidelor este condiţionată şi de gustul pe care îl au. Este indicat să nu forţăm copilul dacă nu îi place gustul. Înţelegându-l şi fiind alături de el sunt primii paşi în vindecare – el trebuie să simtă că nu este singur şi că are încredere în părinte, în faptul că îi arată că ştie ce are de făcut.

Când trebuie dus la medic?

Atunci când hidratarea este de peste 7-10%, starea copilului se modifică. Dacă la început era agitat, acum este apatic, zace, are ochii încercănaţi, limba şi buzele sunt uscate, extremităţile încep să fie reci, respiraţia devine mai precipitată. Copilul are nevoie să fie dus urgent la spital, unde se iniţiază tratament perfuzabil. Rehidratarea, în aceste condiţii, nu se mai face la domiciliu. Cu cât se întârzie mai mult ducerea lui la medic, cu atât refacerea va fi mai dificilă.

Ce înseamnă o hidratare corectă în cazul unui bebeluş?

Se ţine cont în primul rând de vârsta copilului, de starea lui generală, de alimentaţia pe care o avea înainte. Într-un fel rehidratăm un copil hrănit la sân, într-un fel un copil care a intrat deja în etapa de diversificare a alimentaţiei. În cazul sugarului, rehidratarea se face cu lapte de mamă în cantităţi mici, respectând principiul progresivităţii (cantităţi mici la 5-10 minute). Dacă varsă des, se administrează săruri de rehidratare orală (1-2 linguriţe la interval de 5-10 minute). Sărurile de rehidratare orală reprezintă o soluţie echilibrată, hidrolectrolitică, la îndemâna oricărui părinte, pe care le poate administra cu uşurinţă copilului său, indiferent de vârstă. Sunt gata preparate, există pe piaţă, iar electroliţii – sodiul, potasiu, calciul, magneziu – sunt reprezentaţi corect. Se poate face rehidratarea 4-6 ore, după care se reintroduce alimentaţia anterioară stării proaste care a survenit. În intervalul acesta, urmărim copilul şi vedem cum reacţionează. Înainte de a-i administra produsul respectiv, gustaţi din el în faţa copilului. A gusta înseamnă că eşti parte din povestea lui. Componenta psiho-afectivă în relaţia dintre mamă şi copilul ei este importantă în acceptarea produsului.

Comments

comments