Erupţia dentară

Erupţia dentară este un fenomen fiziologic în cursul căruia dintele migrează de la locul de formare intraosos spre creasta alveolară, în cele din urmă aliniindu-se pe arcadă și intrând în raporturi cu ceilalţi dinţi din cavitatea bucală.
În mod normal, erupţia primilor dinţi are loc la şase luni şi se termină în jurul vârstei de doi ani şi jumătate pentru dinţii temporari, la fiecare şase luni apărând un nou grup dentar:
– incisivii centrali inferiori, centralii superiori, lateralii superiori, lateralii inferiori în intervalul 6–12 luni;
– primii molari temporari între 12–18 luni;
– caninii între 18 – 24 luni;
– ultimii molari temporari 24-30 luni.

În mod normal ar trebui ca erupţia dentară să decurgă fără modificări ale stării locale sau generale dar cel mai frecvent este însoţit de dureri locale şi de somn perturbat. Se pot face anumite pregătiri în vederea erupţiei dentare, incluzând de obicei o combinaţie de agenţi analgezici, antiseptici şi antiinflamatori de uz local. De asemenea, poate fi de mare ajutor utilizarea unui material dur pentru mestecat (inele pentru erupţia dentară).

Tulburări în erupţia dentară

Cele legate de vârsta de erupţie sunt reprezentate de:
– erupţia prematură: dintele iese înainte de termenul normal, este incomplet format, mobil şi cel mai frecvent se pierde;
– erupţia precoce: dintele erupe pe arcadă normal format dar mai devreme, iar factorii care pot determina această erupţie precoce sunt reprezentaţi de boli febrile, endocrine;
– erupţia întârziată: dintele erupe pe arcadă normal format dar mai tarziu, iar factorii incriminaţi sunt carenţele vitaminice, hipotiroidism, sindroame genetice ca de exemplu sindromul Down, diverse obstacole în calea de erupţie a dintelui (cicatrici, fibromatoză gingivală ereditară). Pe lângă cauzele generale, erupţia întârziată poate avea şi cauze locale cum ar fi: absenţe congenitale (cel mai frecvent pentru incisivii laterali superiori sau premolarii 2 superiori şi inferiori), înghesuirea dentară, retenţia dintelui primar, dinte supranumerar, dilacelarea.

Tulburările legate de poziţia de erupţie sunt reprezentate de:

  • malpoziţii, cel mai frecvent fiind afectaţi caninii superiori şi premolarii 2;
  • transpoziţii (inversarea între doi dinţi vecini a locului pe arcadă), cel mai frecvent se întâlneşte între incisivul lateral şi canin, între canin şi premolarul 1.

Sursa: Sfatulmedicului.ro

Comments

comments