Fazele refuzului

educatie-noiembrie-2015

Primele refuzuri ale copilului vin ca o surpriză pentru părinți. Până astăzi era încântat de biscuitele pe care i-l ofereai, acum este foarte posibil să îl refuze.
Nu te supăra, mai degrabă este un moment de bucurie, copilul a învățat ceva foarte important. De cele mai multe ori, refuză ceva care nu îi place și se apără spunând „Nu”. Acum ai un motiv în plus să fii mândră de copilul tău, și acela este că își exprimă singur dorințele: a pus o nouă bază în evoluția sa.
Din aceste motive refuzul său trebuie luat în serios. Și copiii pot lua decizii pe care noi, adulții trebuie să le respectăm. De ce trebuie să mănânce chiar acum? Și plimbarea nu se poate amâna până în momentul în care termină să se joace?
Dacă tu îi respecți dorințele și el va înțelege apoi dacă îi vei spune: „Ai răbdare puțin, nu am acum timp să mă joc cu tine”.
Când copilul este irascibil, în mod sigur are un motiv serios.
Îți mai amintești că încă de când era sugar avea momente de agitație. Era în leagăn fără hainuțe sau scutec pe el și se mișca bucuros, dar în momentul în care voiai să îl îmbraci începea să plângă și își exprima refuzul prin mișcări ale picioarelor și mâinilor.
Acum în schimb, merge spre bibliotecă spre a-și lua de acolo cartea preferată. Dar aceasta este pusă între alte cărți și el nu poate să o ia de acolo, fapt care îi alimentează furia. O întâmplare de genul acesta poate să fie caraghioasă și părinții sunt tentați să glumească pe seama lui.
La vârsta aceasta, furia copilului este serioasă și demnă de luat în serios, prin ea el învață să înțeleagă anumite lucruri care i se par imposibile și astfel să le rezolve.
Curiozitatea, nevoia de afirmare și de independență, sunt și vor rămâne în continuare pentru un timp superioare abilităților lui. În fața incapacității sale, el rămâne dezamăgit. Din când în când este benefic un mic ajutor din partea ta. Să ne întoarcem la exemplul cărții: ajută-l prin a-i pune cartea astfel încât lui să-i fie mult mai ușor să o ia din bibliotecă.

– De multe ori copilul are crize violente de furie care par să fie interminabile.
– Nu te speria (furia la această vârstă este foarte normală) dar nici nu reacționa cu violență: amenințări, țipete, pedepse.
– Încearcă mai bine să iei copilul în brațe, să îl strângi cu afecțiune fără a-l lăsa să plece până când furia îi va trece, găsindu-și consolarea în căldura corpului tău.

Text: Irina Coprinsu
Sursa: Grazia Honegger Fresco – „Avem un copil! ”, Editura All

Comments

comments