Atunci când se instalează deficitul de fier, unul dintre simptomele copilului este lipsa lui de interes față de activități noi. Bogdana Bursuc, psihoterapeut, a vorbit pentru pagina bebeTEIubesc.ro despre rolul esențial al acestui element în dezvoltarea cognitivă, dar și motorie a celui mic.

Fierul joacă un rol foarte important, din punct de vedere psihologic, mai ales în primii ani de viață, când are loc o dezvoltare masivă a creierului, care stă la baza abilităților cognitive de mai târziu. Ca să înțelegem cât este de esențial fierul din punct de vedere psihologic, trebuie să ne gândim că este unul dintre principalele ingrediente ale dezvoltării creierului. În primul an de viață, acesta își dublează volumul, iar în al doilea ajunge să aibă aproape 90% din dimensiunea creierului unui adult. De-a lungul formării și dezvoltării lui anatomice și fiziologice, fierul este implicat în sinteza de neurotransmițători (în capacitatea de neurotransmitere) și în mielinizare. Teaca de mielină este un înveliș al dendritelor, al neuronilor, al axorilor, care ajută la transmiterea impulsurilor nervoase. Creierul nostru este format dintr-o masă cenușie și o masă albă (masa de mielină). Prin urmare, o mare parte din dezvoltarea lui se datorează mielinizării. În cazul în care există o deficiență sau o carență de fier, dezvoltarea anatomică a creierului este încetinită, are loc un proces de hipomielinizare (adică o mielinizare insuficientă); neurotransmițătorii se secretă în cantități insuficiente, capacitatea de a face legături sinaptice este afectată, iar dezvoltarea cognitivă și cea motorie sunt periclitate. De aceea este bine ca toți nutrienții, și în mod particular fierul, să fie în cantități necesare.

Cum afectează deficitul de fier procesele cognitive

În cazul unui deficit de fier, se observă o încetinire generală în modul în care copilul se manifestă. Este afectată, cognitiv, capacitatea de concentrare a atenției – devine mai mică, fiindu-i „lezată“, astfel, și capacitatea de învățare. Dacă nu ne putem concentra asupra unui lucru, informațiile nu mai ajung la noi. O altă urmare a deficitului de fier este lentoarea și lipsa activității emoționale – copilul este mai retras, nu reacționează la stimulii obișnuiți, este, într-un cuvânt, mai „liniștit“. Un detaliu plăcut pentru adulți, însă o mare problemă din perspectiva dezvoltării cognitive a celui mic! Pentru că are această stare de somnolență/oboseală/lentoare, el va explora mult mai puțin mediul. Or dezvoltarea cognitivă are loc în primul rând datorită expunerii la stimuli și interacțiunii cu stimulii. În plus, este și o capcană în care cad părinții. Atunci când copilul este mai liniștit și mai puțin responsiv emoțional, este lăsat la locul lui, nu mai este provocat, solicitat. Consecința constă în faptul că dezvoltarea cognitivă nu este asigurată și copilul este, cumva, substimulat.

Carența de fier poate fi reparată cu succes între 6 și 24 de luni

În primii doi ani de viață, când marea majoritate a copiilor sunt foarte solicitanți și ne ridică la fileu tot felul de provocări, un copil cu o deficiență de fier poate fi mai liniștit; asta, însă, nu e neapărat un semn de bine, o liniște și o retragere de genul acesta pot semnala existența unei probleme. Chiar dacă părinții sunt, pe de altă parte, fericiți că se pot odihni sau își pot vedea de treburile lor… Alte semne ale carenței de fier mai sunt: dezinteresul față de activități și obiecte noi și faptul că se joacă mai puțin interactiv cu diverse lucruri. Prezintă un model de retragere. Ce este interesant este să fim atenți și la caracteristicile mamei. Studiile arată că există o legătură între deficiența de fier a copilului și o serie de caracteristici ale mamei. De exemplu: mamele mai puțin afectuoase, care propun interacțiuni reduse cu cel mic și îi solicită mai puține răspunsuri, sunt mame care e posibil să aibă în repertoriul lor comportamental și o anumită strategie nutrițională ce duce la un deficit de fier. Ce trebuie făcut? În primul rând, să fie suplinită carența de fier. Tot din studii aflăm că deficiența de fier poate fi reparată cu succes în perioada cuprinsă între 6 și 24 de luni. Legat de cum recunoaștem carența de fier, există foarte frecvent variabile confundate. Adică, revenind la modelul copilului „liniștit“, părinții mai puțin prezenți în viața lui retrag automat afecțiunea, sunt ocupați cu alte lucruri, pot genera niște patternuri de dezvoltare la copil similare cu acest deficit de fier. Prin urmare, este bine să fim atenți la această distincție. Dar în principiu, atunci când urmărim și avem în planul nostru nutrițional acoperirea tuturor nutrienților, ne asigurăm astfel că lucrurile vor funcționa bine pentru dezvoltarea lui cognitivă.