Herpangina: ce este, cum o recunoaştem şi cum o tratăm

Încadrată adesea de către părinţi sub noţiunea generică de „roşu în gât“, herpangina este o afecţiune virală extrem de frecvent întâlnită în special în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 3-10 ani.

Dacă sunteţi părintele unui copil ce frecventează colectivitatea (iar aici mă refer şi la parc, locuri de joacă, centre de activităţi, piscină etc.), este foarte probabil să fi făcut deja o vizită la medicul pediatru în ultimele două luni, în urma căreia copilul dumneavoastră să fi primit diagnosticul de herpangină.

Simptome

Herpangina este o infecţie virală produsă de Enterovirusuri, cel mai frecvent fiind vorba de virusuri din familia Coxsackie. Se caracterizează prin asocierea croşetelor de febră înaltă 39-40 C cu modificări specifice la nivelul faringelui (enantem). Modificările evidenţiate la examinarea faringelui constau în apariţia unor leziuni descrise ca mici granulaţii eritematoase (roşii) reliefate care evoluează formând vezicule ce vor ulcera lăsând aspectul de leziuni aftoase cu halou intens eritematos, leziuni extrem de dureroase ce se pot extinde la nivelul întregii cavităţi bucale, accentuând anorexia, refuzul aportului oral şi putând conduce la deshidratare.

Boala debutează în general cu febră înaltă (39-40 C), stare generală proastă, scăderea apetitului, uneori poate asocia agitaţie psihomotorie sau din contră apatie, somnolenţă. În următoarele 10-12 ore de la debut, pe mucoasa faringelui sau la nivelul întregii cavităţi bucale, se pot evidenţia leziunile tipice iar anorexia se accentuează. Copiii mai mari acuză odinofagie, disfagie (durere în gât uneori resimţită şi la încercarea de a înghiţi saliva), cefalee (durere de cap), senzaţie de greaţă adesea şi dureri abdominale, accelerarea tranzitului intestinal (scaune diareice/ semiconsistente). În unele situaţii poate asocia apariţia unui exantem (erupţie cutanată) îmbrăcând tabloul de Boala „gură mână picior“ (infecţie virală cu agenţi etiologici similari). Febra poate evolua cu valori înalte în medie 3-5 zile, leziuniile de la nivelul faringelui şi cavităţii bucale au nevoie de timp pentru vindecare completă (7-14 zile).

Deşi este o afecţiune autolimitată care produce rar complicaţii, are răsunet important asupra capacităţii de apărare a organismului astfel încât după un astfel de episod copilul poate fi pentru o perioadă de câteva săptămâni mai „sensibil“. Prin urmare, se recomandă ca, după o astfel de infecţie virală, să se încerce evitarea contactului cu colectivitatea scăzând în felul acesta riscul de a contacta alte viroze.

Cum se transmite?

Virusurile responsabile pentru producerea acestei afecţiuni sunt extrem de rezistente în mediul extern. Calea de transmitere este în special fecal orală (mâini murdare, obiecte contaminate), dar se pot transmite şi pe cale respiratorie (cu cât o încăpere rămâne mai mult timp neaerisită, cu atât riscul de transmitere creşte). Copilul este contagios cu câteva zile înainte să debuteze simptomele şi devine extrem de contagios în perioada febrilă a bolii. Perioada de incubaţie (timpul scurs de la contactul cu o persoană contagioasă până la apariţia primelor semne de boală) este destul de lungă (2-10 zile), fapt care poate duce la mici epidemii.

Cum o tratăm?

Tratamentul cel mai eficient este prevenţia. Igiena riguroasă a mâinilor şi obiectelor (jucării, tetine etc.), evitarea spaţiilor supraaglomerate, neaerisite sunt cele mai recomandate măsuri de protecţie. Fiind vorba de o afecţiune virală, tratamentul este simptomatic – ameliorează simptomele şi îmbunătăţeşte starea generală a copilului. Extrem de importantă este hidratarea copilului. Ţinând cont că leziunile de la nivelul cavităţii bucale sunt extrem de dureroase, atât timp cât împiedică alimentarea, trebuie acordată o atenţie suplimentară aportului de lichide (formula de lapte consumată în mod obişnuit, apă, ceai, săruri de rehidratare orală – la copilul >2ani se pot recomanda cele sub formă congelată). Copilul nu trebuie forţat să mănânce alimentele solide, însă trebuie hidratat adecvat. Imposibilitatea hidratării pe cale orală este principalul motiv ce impune spitalizarea în unele cazuri.

Pentru tratarea febrei se recomandă soluţii orale sau supozitoare cu Ibuprofen şi paracetamol în doze adecvate greutăţii copilului şi cu spaţierea corectă a intervalului dintre doze. Se pot, de asemenea, recomanda preparate sub formă de soluţii pentru badijonarea cavităţii bucale sau sprayuri ce conţin anestezic, antiinflamator şi substanţe cu rol antiviral şi care ajută vindecarea leziunilor din cavitatea bucală. Fiind vorba de o afecţiune virală, nu este recomandat tratament antibiotic. Febra cu valori înalte ce persistă pe parcursul primelor zile de boală nu reprezintă criteriu de instituire a antibioterapiei.

Când solicităm ajutor medical şi când ni se poate recomanda internarea?

• dacă febra înaltă >38,5-39 C se menţine >72 ore , starea generală a copilului este modificată, este apatic, somnolent sau extrem de agitat;
• dacă vârsta copilului este <6 luni (afecţiunea este mai rar întâlnită în primul an de viaţă, dar nu este exclus mai ales în condiţiile familiilor cu mai mulţi copii);
• dacă copilul refuză lichidele, dacă nu primeşte medicaţia simptomatică (refuzul alimentaţiei solide, dar aport adecvat de lichide nu reprezintă indicaţie de spitalizare);
• dacă aspectul leziunilor de pe mucoase sugerează suprainfecţie bacteriană.

Comments

comments