În vizită: ghid de bune maniere

Știți povestea lui Ionel și a borcanului cu dulceață turnat în șoșonii musafirului din schița lui I. L. Caragiale, „Vizită“? Redată amuzant și alert, schița evidențiază efectele dăunătoare pe care educația greșită din familie le are asupra comportamentului unui copil. Ionel, până la urmă, nu are nici o vină că se comportă cum se comportă, vina este a mamei – îi permite ștrengării care depășesc limita bunului simț, se distrează pe seama lui (și, prin urmare, îl încurajează) când pune țigara în gură și crede că moneda cu care se iartă totul este un pupic.

Cum facem să nu se transforme și copiii noștri în niște „maiorași“ gata de atac, răsfățați și puși pe năzbâtii când mergem cu ei în vizită?

1. Învață-l de mic ce are voie și ce nu are voie. Dacă acasă are voie să deschidă ușa frigiderului pentru a vedea ce este în el, asta nu înseamnă că poate face același lucru când merge în vizită la cineva. De asemenea, dacă acasă știe că poate umbla prin sertare, dulapuri, birouri, asta nu presupune că are voie să se comporte la fel și când nu se află în spațiul personal. În cazul în care copilul este foarte mic și nu înțelege, recomandat este ca părintele să-l supravegheze permanent și să-l corecteze, explicându-i, de ce unele lucruri nu sunt permise. Dar mai ales să-l învețe dinainte de a merge propriu-zis în vizită toate aceste lucruri. Repetându-i-le la „locul faptei“, le va învăța mai ușor.

2. Formulele de salut, esențiale. Salutul este o formă de politețe, dar și o cale de a arăta că suntem educați. Salutul mai este și un mod prin care interacționăm, ne apropiem de oameni. De la „Bună ziua!“, „Bună!“, „Salut!“ – în funcție de gradul de familiaritate dintre noi și cel/ cea căruia/ căreia ne adresăm – până la „Pe curând!“, „La revedere!“ sau „Pa!“, este bine ca un copil să știe că atunci când intrăm în casa cuiva și când ieșim este frumos să salutăm.

3. „Am voie să fac asta?“ – iată întrebarea potrivită pe care un copil ar trebui să o pună părintelui când îl atrage un obiect, de exemplu, într-o casă străină. Cei mici sunt curioși, pun mâna, vor să afle, să descopere. Să aibă, pe scurt, o ocupație. Dar atitudinea lor îi poate deranja pe unii adulți (ne referim la gazde). Sunt și oameni care înțeleg, însă preferabil este ca micuțul să ceară voie părinților înainte de a se juca, bunăoară, cu un lucru mai fragil. Sau dacă îi vine să sară pe un fotoliu. De asemenea, dacă i se face poftă de ceva, politicos este să întrebe. Și să mulțumească în cazul în care i se oferă ceva.

Comments

comments