Insolaţia la copil

Deşi suntem abia la începutul verii, se pare că soarele şi căldura excesivă și-au făcut simţite prezenţa încă din primele zile ale lunii mai. Vremea frumoasă ne îndeamnă la plimbări prelungite în aer liber, călătorii, lenevit pe plajă, însă nu trebuie să neglijăm riscurile care pot însoţi expunerea la temperaturi crescute, mai ales atunci când este vorba de copii.
Copiii şi în special sugarii (cu vârsta <1 an) au o capacitate deficitară de a se adapta la temperaturi ambientale crescute, expunerea acestora la temperaturi ridicate putând avea consecinţe negative asupra întregului organism, dar în special asupra sistemului nervos central. Este important de înţeles că nu doar expunerea directă la soare poate produce insolaţie, supraîncălzirea organismului putând să apară şi atunci când copiii sunt la umbră (în parc, sub umbrelă pe plajă) iar temperatura exterioară depăşeşte 28-30 C, sau când aceştia se află în încăperi supraîncălzite, neventilate corespunzător (cum ar fi, în maşină). De teama „curentului“ (o noţiune inexistentă medical!), copiii sunt adesea expuşi unor temperaturi mult peste pragul de toleranţă în încăperi supraîncălzite, fără ventilaţie adecvată, cu umiditate crescută – aceştia fiind de fapt triggeri ce pot declanşa întreaga cascadă a hipertermiei/ hiperpirexiei cu toate consecinţele acesteia.

Insolația este diferită de febră

Insolaţia este o urgenţă medicală şi presupune creşterea BRUSCĂ a temperaturii corporale (>39 C), însoţită de o serie de simptome (inclusiv de afectare a sistemului nervos central), secundar expunerii la temperaturi ambientale crescute.
Hipertermia/ hiperpirexia reprezintă o noţiune diferită de febră (nu presupune un răspuns de tip mecanism de apărare faţă de un agent agresor), reprezentând creşterea anormală a temperaturii corporale ca urmare a creşterii excesive a temperaturii mediului înconjurător) fără a fi implicată modificarea valorii de referinţă setată de centrul termoreglării (hipotalamus anterior) – așa cum ați aflat din articolul mai amplu despre febră, publicat în ediția de decembrie (2017) a revistei „Copii și Părinți“, rubrica Sfatul medicului, p. 49.

Cum se manifestă Insolaţia?

Insolaţia îmbracă un tablou clinic polimorf având adesea debut insidios, cu semne şi simptome sugestive pentru deshidratare, urmate de o întreagă cascadă de evenimente secundare hipertermiei.
În mod normal, corpul uman generează căldură ca urmare a proceselor de metabolism, însă este capabil să piardă această căldură (evaporare prin transpiraţie, pierdere cutanată etc.) şi să-şi regleze temperatura. În condiţii de temperaturi ambientale crescute/ umiditate exagerată, organismul nu mai poate elimina căldura şi atunci temperatura corporală creşte brusc la valori ce pot avea consecinţe negative.

În orele ce urmează expunerii la temperaturi crescute (NU doar expunere directă la soare) copilul poate începe să prezinte semne incipiente ale insolaţiei. Tegumentele sunt calde, transpirate, poate prezenta congestia feței (înroşirea), buzele pot fi uscate, poate acuza senzaţie de sete (la copilul mai mare), sugarii pot fi mai agitaţi, iritabili sau, dimpotrivă, foarte somnolenţi, respiraţia poate deveni mai accelerată, la fel ca şi bătăile inimii.

Este important de urmărit diureza, lipsa micţiunilor (urinii), urina în cantitate mică, concentrată (culoare galbenă/maronie) reprezentând semnale de alarmă.
Starea generală se poate altera, copilul devenind apatic, somnolent, cu senzaţie de greaţă (la copilul mare), vărsături. Copiii mari pot prezenta cefalee (dureri de cap) şi crampe musculare. În cazul în care nu se intervine, simptomatologia progresează completând tabloul clinic al insolaţiei. Poate apărea afectarea sistemului nervos: starea generală continuă să se altereze putând ajunge la dezorientare, halucinaţii şi chiar stări comatoase, pot apărea manifestări convulsivante.

Este important de ştiut că, într-o primă fază, pielea copilului este umedă datorită efortului corpului de a transpira (transpiraţia reprezintă un mecanism de adaptare), iar în faza gravă, pielea devine uscată (mecanism de adaptare depăşit), cu stare generală foarte alterată, cu confuzie, ameţeli şi comă, în această fază existând pericolul de deces.

Cum acţionăm:

Cel mai bun tratament este prevenţia:
– expunere la soare doar în intervalul recomandat cu evitarea intervalului 10.00-17.00/18.00 (practic se va evita expunerea în orice interval orar dacă temperatura este >28 C);
– protecţie solară permanentă, folosind creme de protecţie solară de preferat 50 +;
– purtarea unei pălării din material cât mai subţire şi de culoare deschisă (există haine speciale pentru copii menite să protejeze pielea de razele soarelui);
– hidratare corespunzătoare (sugarul alăptat va fi alimentat la sân la intervale mai mici de timp, sugarii care au trecut în etapa diversificării alimentației vor primi apă după mesele solide);
– în spaţii închise se va încerca menţinerea unor temperaturi optime (ideal 20-22C); se recomandă închiderea geamurilor mai ales dacă locuinţa este izolată termic; atunci când soarele nu acţionează direct asupra încăperii, geamurile pot fi deschise (nu există curent!); călătoriile cu maşina pot fi făcute cu aer condiţionat, indiferent de vârsta copilului.

Dacă totuşi apar semnele insolaţiei:

  • dezbrăcarea completă a copilului, expunerea într-un loc răcoros, ideal într-un spaţiu cu aer condiţionat;
  • hidratare cu apă în cantităţi mici şi dese;
  • masaj al extremităţilor (mâini şi picioare) pentru a favoriza circulaţia optimă a sângelui; eventual picioarele pot fi uşor ridicate;
  • comprese cu apă călduţă (nu foarte rece), împachetări, o baie răcită progresiv;
  • dacă sunt prezente şi arsuri solare, se poate aplica apă termală, loţiuni speciale pentru arsuri solare; atunci când arsura solară este severă (apar vezicule, suprafaţa pielii afectate este extinsă), un consult medical este obligatoriu.

Când solicităm ajutor medical?

  • temperaturi crescute (peste 39 de grade C) care se menţin în ciuda măsurilor fizice hipotermizante;
  • asocierea vărsăturilor;
  • stare generală alterată: agitaţie/iritabilitate sau somnolență marcată;
  • imposibilitatea hidratării orale (vărsături după administrarea lichidelor);
  • sugarii şi copiii <2 ani: se recomandă evaluare medicală în cazul în care apar simptome sugestive pentru insolaţie, deoarece în cazul acestora evoluţia poate fi spre agravare rapidă.

Care este evoluţia?

În general, formele uşoare au evoluţie favorabilă cu revenire în 24-48 ore cu măsurile menţionate anterior. Formele medii şi severe, care asociază sindrom de deshidratare important sau chiar afectarea sistemului nervos, cel mai adesea necesită evaluare medicală şi spitalizare pentru monitorizare atentă şi reechilibrare hidroelectrolitică.

Comments

comments