Instinctul patern, o nouă perspectivă

Frank Cézilly este biolog, profesor la Universitatea din Burgundia (Dijon, Franţa) şi autorul cărţii „De mâle en père. À la recherche de l’instinct paternel“ („De la mascul, la tată: în căutarea instinctului patern“). Volumul îşi propune o altfel de investigaţie a instinctului patern, plecând de la istoria naturală.

„Se presupune, pe scurt, că bărbaţii sunt prin natura lor, nişte progenitori zeloşi, dar părinţi mediocri. Este adevărat totuşi acest lucru? Sunt femeile principalele responsabile de îngrijirea copiilor într-o lume în care contribuţiile bărbatului sunt secundare sau chiar accidentale?“ – sunt prezumţiile de la care a plecat Frank Cézilly în scrierea cărţii. O examinare detaliată a numeroaselor specii de animale, mai spune el, ne arată că nu este cazul şi că aceste presupuneri nu sunt ancorate în realitate. Dar mai ales că există diversitate și în rândul oamenilor, și al animalelor. Articolul cu observaţiile biologului a fost publicat pe site-ul news.cnrs.fr şi se numeşte „From Father Models to Model Fathers“ („De la modele de taţi la taţi model“).

Rolul masculilor în lumea necuvântătoarelor

În majoritatea speciilor de păsări, atât femelele cât şi masculii au un rol important în îngrijirea puilor. Se întâmplă uneori ca masculii să aibă un rol mai important chiar. Un exemplu ar fi pasărea flamingo. În timp ce ambele sexe clocesc în mod egal ouăle, masculii, fiind de talie mai mare, par să răspundă mai bine nevoilor crescute de energie ale puilor mai mari. Şi în lumea animalelor există astfel de exemple. Lupul de pământ sau lupul tuku, un mamifer înrudit cu hiena, care trăieşte în zonele de deşert din sudul şi estul Africii, se diferenţiază de ruda sa prin „dietă“: în loc de hoituri, se hrăneşte cu cantităţi uriaşe de termite, drept care, pentru a le procura, are nevoie de ore întregi petrecute în deşert. În perioada alăptării, când femela trebuie să-şi asigure suficientă hrană pentru a produce lapte, ea pleacă lăsând masculul să aibă grijă de pui şi să îi protejeze de prădători. Ca o paranteză la exemplele oferite de Frank Cézilly, dacă aţi văzut documentarul „Calea împăratului“ (2005, r. Luc Jacquet), în mod sigur aţi fost impresionaţi de viaţa pinguinilor imperiali şi în mod special de următoarele detalii: masculul cloceşte oul timp de 40-50 de zile, apărându-l de frig, timp în care nu mănâncă nimic. Femela vine cu puţin timp înainte de ecloziune (sau chiar după), preia oul, iar masculul pleacă, la rândul lui, în căutarea hranei. În concluzie, implicarea masculului în îngrijirea puiului este cel puţin la fel de intensă ca a femelei. El poate fi însă şi limitat doar la funcţia de reproducere, cum se întâmplă la primatele apropiate de specia umană (cimpanzei, gorile şi urangutani), unde „instinctul patern“ este absent. În schimb, la primatele din Lumea Nouă, de tipul maimuţelor de noapte, taţii par mai grijulii: puii stau lângă mamă doar în prima săptămână de viaţă, după care caută confortul şi protecţia în braţele tatălui, părăsindu-i doar atunci când le este foame.

Variaţiile hormonale la bărbaţi îi ajută să se adapteze la statutul de tată

Ca şi în cazul majorităţii femeilor, instinctul patern se declanşează cel mai adesea atunci când vine copilul pe lume, dacă nu încă din perioada sarcinii partenerei. Nu este o regulă ca toţi bărbaţii să se simtă brusc inundaţi de acest nou sentiment. Factorii economici, culturali sau sociali au un cuvânt de spus în felul cum se modelează instinctul patern. Potrivit cercetătorilor, atunci când se instalează, au loc o serie de variaţii hormonale. Este concluzia studiului „Hormonal correlates of paternal responsiveness in new and expectant fathers“, publicat în revista de specialitate „Evolution and Human Behavour“. Rezultatele cercetărilor arată: – prolactina (hormon produs de hipofiză), asociată cu lactaţia la femei, creşte la bărbaţi înainte de naşterea bebeluşului; – nivelul de cortizol („hormonul stresului“), indicator al ataşamentului mamă-copil la femei, creşte şi el; – testosteronul (principalul hormon masculin) scade la 33-34% dintre proaspeţii tătici, în special în cazul celor care petrec între 3 şi 4 ore zilnic cu bebe. Conform oamenilor de ştiinţă, aceste reglări de natură fiziologică au un scop precis, de a-i ajuta pe bărbaţi să-şi îndeplinească funcţiile parentale. Implicarea taţilor în creşterea şi îngrijirea copiilor este din ce în ce mai încurajată în ziua de azi. Dacă în Franţa, de exemplu, în 1976 tatăl stătea acasă într-o familie din 70, lucrurile s-au mai schimbat: în 2015, o familie din 10 are un tată care se ocupă de copil.

Referinţe: „From Father Models to Model Fathers“ (news. cnrs.fr) „Comprendre l’instinct paternel en 2018“ (papapourlavie.com) „Hormonal correlates of paternal responsiveness in new and expectant fathers“ (sciencedirect.com)

Comments

comments