Înţărcarea bebeluşului

sugar-24

Vine o vreme când este indicat atât pentru sugar, cât şi pentru tine, să nu mai alăptezi. Bebeluşul a crescut şi este pregătit pentru următorul pas. Dacă nu este suficient de mare să bea dintr-o ceaşcă, poţi face trecerea folosind un biberon.
Alăptarea este un act de intimitate între tine şi micuţul tău, de aceea nu-ţi va fi prea uşor să renunţi. Trecerea trebuie făcută treptat, cu multă grijă şi afecţiune, pentru a asigura tranziţia la noua etapă. Înţărcarea nu trebuie să fie neapărat un proces dificil. Alege momentul potrivit şi încearcă să faci tot ce ţine de tine, pentru ca experienţa să fie una reuşită.

Alegerea momentului.

Te întrebi probabil, care este momentul potrivit pentru începerea acestui proces. Nu există un răspuns corect sau greşit la această întrebare. Se recomandă continuarea alăptării până la vârsta de un an. Laptele matern conţine proporţia de substanţe nutritive adecvată pentru dezvoltarea copilului şi creşterea sistemului imunitar. Cu toate acestea, decizia legată de înţărcare este una care îţi aparţine.
De cele mai multe ori este mai uşor să începi acest proces dacă a fost iniţiat de bebeluş – lucru care se poate petrece mai târziu decât te aştepţi. Înţărcarea începe în mod natural la 6 luni, prin introducerea alimentelor solide în meniul sugarului. Copiii vor renunţa treptat la sân în jurul vârstei de un an, după ce au început deja să consume o varietate de alimente solide şi pot să bea din cană. În unele cazuri, bebeluşul iniţiază procesul de înţărcare atunci când începe să meargă de-a buşilea şi îşi pierde răbdarea de a sta nemişcat la sânul mamei.
Decizia de a înceta alăptarea la sân poate aparţine mamei, însă procesul va fi ceva mai dificil şi va solicita mai multă grijă şi implicare din partea acesteia.
Indiferent de momentul ales, trebuie să îţi îndrepţi atenţia atât asupra nevoilor copilului, cât şi ale tale. Nu trebuie să te laşi influenţată de situaţia altor familii, ci să îţi reaminteşti ce ai stabilit în timpul sarcinii sau la naşterea copilului în legătură cu alăptarea.
Poţi amâna momentul înţărcării, dacă bebeluşul nu se simte bine sau îi ies dinţii. Va suporta mai uşor trecerea, dacă sunteţi amândoi sănătoşi.
Amânarea este recomandată şi dacă se petrec schimbări majore în căminul vostru – cum ar fi mutarea într-o nouă locuinţă sau apariţia unui nou membru al familiei. Cum orice schimbare reprezintă un factor de stres pentru nou-născut, este bine să eviţi un stres suplimentar.
Cum să procedezi. Procesul de înţărcare trebuie să fie lent. Elimină la fiecare două sau trei zile câte o şedinţă de alăptare şi în felul acesta vei reduce lactaţia şi vei preveni disconfortul unei posibile angorjări.
Nu uita că pentru sugari sunt mai importante prima şi ultima masă din zi, atunci când au o mai mare nevoie de confort, aşa că poţi renunţa la o alăptare din mijlocul zilei. Este indicat să păstrezi mesele la sân în timpul nopţii şi să foloseşti alimente solide, sau lapte praf în timpul zilei. Decizia depinde de tine şi de comportamentul copilului. În perioada înţărcării, încearcă să eviţi pe cât posibil spaţiile dedicate alăptării şi încearcă să distragi atenţia copilului cu jucării, cărţi sau activităţi amuzante.
Tu decizi dacă alăptarea va dura zile, săptămâni sau luni, însă nu uita că grăbind procesul vei crea disconfort bebeluşului şi de asemenea rişti să ai probleme cu sânii.

Alimentaţia.

Dacă începi înţărcarea înainte de un an, înlocuieşte laptele matern cu formule îmbogăţite cu fier. Cere-i sfatul pediatrului în privinţa formulei de lapte potrivite. Nu folosi laptele de vacă înainte ca sugarul să împlinească un an. Poţi începe prin a folosi biberonul, apoi treceţi la cană, iar în cazul în care micuţul este pregătit, folosiţi direct cana.
Este indicat ca atunci când foloseşti pentru prima dată biberonul, copilul să nu fie prea înfometat, pentru că va fi agitat. De asemenea se recomandă ca altcineva să-i administreze biberonul, findcă în cele mai multe cazuri, bebeluşul îl va refuza atâta vreme cât este mai uşor să sugă la sân.
La început este bine să foloseşti o tetină cu flux de scurgere redus;
dacă tetina permite scurgerea unui volum mai mare, copilul se va simţi. frustrat de cantitatea redusă pe care a primit-o la sân.

Câteva sfaturi privind înţărcarea:

Indiferent de motiv, lasă înţărcarea să se producă progresiv şi cu dragoste! Orice mamă care alăptează înţelege că acest lucru este mai mult decât hrană, înseamnă consolidarea relaţiei de dragoste dintre ea şi prunc.O înţărcare precoce sau bruscă determină un traumatism psiho-afectiv la copil, responsabil de tulburările de comportament de mai târziu, dar şi mamei îi poate provoca un şoc emoţional (mama poate alăpta chiar dacă este gravidă).
Câtăreşte foarte bine acest lucru şi fii convinsă că vrei să-l înţarci. Multe mame regretă că şi-au înţărcat prematur copilul, că au cedat presiunilor celorlalţi, cu toate că alăptarea era cea mai frumoasă legătură între ele şi bebeluşul lor.
Încearcă să îţi alăptezi copilul cel puţin un an şi lasă ca înţărcarea să aibă loc atunci când copilul este pregătit pentru acest lucru; mulţi îşi doresc să sugă până la 2-3 ani. Unele mame se întreabă dacă alăptarea peste un an nu produce un copil prea dependent de ea. Dar, la fel ca a face primii paşi sau a învăţa să vorbească, fiecare copil are propriul său ritm de dezvoltare, iar unii se înţarcă mai devreme, alţii mai târziu. Ideea este că, la un moment dat, toţi vor înceta să mai sugă.

Sursa: Clinica Mayo – Ghidul primului an de viaţă al copilului, editura Corint

Comments

comments