Isa şi Ivan, cel mai fericit omuleţ din lume

A fost un an greu, dar frumos, solicitant, însă cu multe lucruri noi de aflat. A fost, pentru Isa, mămica bebeTEIubesc, un an în care i s-au reformulat priorităţile şi care i-a demonstrat că a fi părinte e o bucurie unică, plină, ce dă un sens nou vieţii.

Revista „Copii şi Părinţi“: A trecut un an de bebeTEIubesc. Cum a fost această perioadă pentru tine?

Isabela Neagu: Acum, când mă întrebi asta, parcă nu îmi vine să cred ce repede a trecut timpul… Anul acesta a fost pentru mine unul al experienţelor, al noutăţilor, dar şi al învăţămintelor. Simt că am acumulat o mulţime de informaţii, pe care nu le-aş fi ştiut dacă nu aş fi devenit mămică. Oricât de mult ai citi şi te-ai documenta înainte, atunci când te confrunţi direct cu o situaţie, totul se schimbă. Pe scurt, mai pot spune că a fost un an aglomerat, greu, însă fără doar şi poate cel mai frumos an din viaţa mea de până acum. Iar asta se datorează venirii în familia noastră a celui mai fericit omuleţ, Ivan.

Dacă ar fi să dai timpul în urmă cu 365 de zile, ce-ți vine în minte prima dată?

Emoţii, emoţii şi iar emoţii… Îmi aduc aminte cum tremuram la început în faţa camerei încercând să îmi găsesc cuvintele. Acum, în schimb, mă gândesc ce uşor îmi este să vorbesc liber când sunt filmată. Nu pot spune că emoţiile au dispărut complet, dar se întâmplă foarte rar. Exerciţiul este un mod eficient prin care poţi căpăta încredere în tine.

Şi cum ai reuşit să gestionezi emoţiile inerente de la începutul proiectului?

Am încercat în primul rând să fiu cât mai naturală, să fiu eu însămi. M-a încurajat gândul că mă adresez unor femei care se află în aceeaşi situaţie ca a mea, viitoare mămici, într-o primă fază, apoi mămici. Cu timpul, mi-a ieşit. Aşa au dispărut emoţiile.

Care a fost partea cea mai provocatoare pentru tine?

Partea cea mai provocatoare, din punctul meu de vedere, a început atunci când Ivan a devenit umblător. Chiar din momentul în care copiii „aleargă“ în patru labe, ei se deplasează foarte repede dintr-un loc în altul, iar tu, ca mamă, ai obligaţia să îl urmăreşti aproape nonstop. Până la urmă, au un întreg univers de explorat, nu? Colţuri, spaţii ascunse, sertare etc. Prin urmare, nu este chiar atât de uşor să îl ţii în faţa camerei sau într-un loc, când ei merg în picioare, sunt foarte energici şi puşi pe joacă. Dar ne-am descurcat…

Ți s-a întâmplat să fii recunoscută pe stradă?

O, da! Acolo unde locuiesc eu, sunt multe mămici şi mi s-a întâmplat ca două dintre ele, diferite, să mă oprească şi să mă întrebe dacă eu sunt mămica bebeTEIubesc. A fost o surpriză frumoasă pentru mine. Nu mă aşteptam ca lumea să fie aşa mică.

Ce te-a bucurat cel mai mult la acest proiect?

Cel mai mult, la acest proiect, mă bucură că voi avea amintiri unice cu bebe în primul lui an de viaţă. Mă mai uit şi acum la înregistrări de pe la început şi nu îmi vine să cred, de exemplu, cât de mult i-a crescut părul… şi ce mare a crescut el… şi ce repede! Era un ghemotoc, iar acum îmi vorbeşte în limba lui bebeluşească, mă îndeamnă să ne jucăm, aleargă de colo, colo, îl „smotoceşte“ pe Tarzan… E un omuleţ care m-a învăţat o mulţime de lucruri, mi-a reformulat priorităţile, mi-a arătat prin inocenţa şi veselia lui că a fi mamă este o bucurie unică.

Îţi aminteşti o fază amuzantă din timpul unei înregistrări?

Da, îmi amintesc că, odată, Tarzan a dat peste camera de filmat şi a trebuit să reiau totul de la început. A intrat, de altfel, de mai multe ori în cadru, iar mie mi se părea amuzant când îşi băga el nasul. Probabil că simte nevoia să ne atragă atenţia, deoarece, de când a venit Ivan pe lume, el a ocupat locul doi. Dar asta nu înseamnă că nu îl iubim la fel de mult!

Care sunt lucrurile cele mai importante pe care le-ai învăţat prin proiectul bebeTEIubesc. ro?

M-am simţit obligată faţă de publicul căruia m-am adresat, dar şi faţă de mine, pentru că sunt o fire responsabilă, să mă informez cât mai mult pe marginea unui subiect, oricare ar fi fost el. În felul acesta, am descoperit lucruri pe care nu le ştiam. De exemplu, exerciţiile pe care le-am făcut cu Ivan, pentru a-l ajuta să meargă de-a buşilea, mi s-au părut foarte interesante, mai ales că au avut rezultate imediate.

Cum i-ai descrie lui Ivan, atunci când va înțelege, proiectul bebeTEIubesc, în care el a avut un rol important?

Grea întrebare! I-aş spune că noi doi ne-am asumat, prin acest proiect, un rol important în faţa mămicilor şi a bebeluşilor care ne-au urmărit. M-am bucurat să văd că mămicile care ne urmăresc se „abonează“ la toate noutăţile din viaţa noastră. Sunt fericită că am răspândit fericirea de a fi mamă, atât prin filmuleţele de pe youtube, cât şi prin conţinutul de pe site, facebook sau instagram. Pentru noi, proiectul a fost o experienţă pe care o vom avea ca amintire mereu, este ca un „album“ de suflet. Îmi doresc ca Ivan să fie fericit că are amintiri din primul an de viaţă, cel mai important din dezvoltarea lui.

Comments

comments