„Isabela Cuisine“, o poveste dulce şi tandră

Interviu

Ce parfum are pentru tine, „acasă“? Ce aromă şi ce miros? Dacă intri pe pagina Isabelei Spătaru (34), isabelacuisine.eu, s-ar putea să te simţi ca acasă sau, cel puţin, să îţi fi dorit să creşti într-un astfel de loc. Pentru că blogul Isabelei este mai mult decât un blog culinar, e un blog de atmosferă, de stare, de trăiri care respiră prin imagini, prin preparatele alese, prin prezenţa celei care le dă formă şi gust. Şi pentru că ideea de la care a plecat este tocmai dorinţa de a recrea bunătăţile copilăriei, păstrând reţetele cu care a crescut, dar aducând, în acelaşi timp, şi ceva nou. Să o cunoaştem mai bine pe Isabela!

Revista „Copii şi Părinţi“: Cine se află în spatele blogului Isabela Cuisine şi care este povestea lui?

Isabela Cuisine: Numele meu este Isabela Spătaru şi scriu pe blog din 2007. Totul a început dintr-o joacă şi aşa am realizat cel mai frumos proiect al meu: Isabela Cuisine. În kit-ul meu de proaspăt blogger culinar se afla: un aparat de fotografiat, o bucătărie mică de apartament, foarte puţine tăvi, ustensile şi o muşama cu floarea-soarelui. Pe vremea aceea îmi doream ca toate reţetele să fie strânse într-un loc – aşa a luat naştere pagina mea, din dorinţa de a avea un spaţiu al meu în care să împart experienţele mele culinare. Numele blogului l-am ales fără să stau prea mult pe gânduri, am vrut să includă numele meu şi ceva care să te ducă cu gândul la bucătărie. După vreo doi ani de blogging au venit şi proiectele, motiv pentru care mi-am dat seama că asta vreau să fac pentru tot restul vieţii. Aceste proiecte m-au ajutat să ies şi în offline, să cunosc persoanele din spatele altor bloguri, să călătoresc mult, să testez restaurante noi şi să mă mut din provincie în Bucureşti. Îmi place că blogul a devenit încet-încet o sursă de venit, că am libertatea de a face în fiecare zi fix ce îmi place, că pot descoperi locuri fabuloase şi oameni faini.

Preparatele tale arată atât de bine în poze, încât ţi se face poftă pe loc. Cine se ocupă de imagini? De unde te inspiri când realizezi conceptul foto?

Mulţumesc tare mult. Încerc, prin fotografiile mele, să transmit pasiunea mea pentru ingrediente şi arome. Imaginile sunt realizate de mine, în bucătărie sau în grădina noastră. Ador să fotografiez cu lumina naturală şi să folosesc ca recuzită flori.

Ce gen de reţete sunt cele mai apreciate?

Dulciurile copilăriei! Ele reprezintă, pentru mine, gustul şi mirosul care îmi amintesc mereu de acasă. De lucrurile alea simple cu care am crescut. Îmi aduc aminte şi acum de pandişpanul mamei cu caise multe, de compotul de vişine sau de checul marmorat. Nu avea nevoie de prea multe ingrediente, majoritatea erau de la noi din curte. Caietul în care şi-a lăsat amprenta şi în care a notat toate reţetele de prăjituri îmi este cel mai de preţ. Încă îi păstrez mirosul în gând şi de fiecare dată când îl răsfoiesc îmi aduc aminte de fragmente din viaţa noastră. Aşa am început aventura în bucătărie, cu aceste deserturi. Cu clătite lipite de tavan şi tăvi întregi de cornuleţe cu magiun. De la aceste reţete simple pornesc mereu când pregătesc o reţetă nouă pentru blog. Nu îmi place să inventez o reţetă, eu spun că vin cu o notă personală. Ador ostropelul făcut de bunica mea, dar mereu aduc ceva în plus la acest preparat. Pe lângă carnea de pui de ţară şi roşiile dulci de grădină, la final, adaug o mână bună de busuioc proaspăt.

Ai un copil. Faptul că eşti mamă ţi-a afectat timpul de gătit?

În primele luni cu Matei, băieţelul meu, nici nu îmi imaginam că o să mai pot găti şi pentru familie, şi pentru el, şi să mai am timp şi pentru blog. Abia aveam timp să mă spăl pe dinţi… nici nu visam că mai pot face fotografii sau prepara reţete pentru blog. Dar, după 12 luni cu Matei, mi-am dat seama că lucrurile nu stau chiar aşa. Avem o rutină zilnică, în care el are două reprize de somn, vreme în care scriu reţete şi fac fotografii pentru blog. Reţetele sunt uşor adaptate, având în vedere că eu încă alăptez, iar Matei, la început, a fost tare sensibil la ce mâncam eu. Însă, ca şi în alimentaţia lui, gătesc cât mai mult cu fructe şi legume de sezon.

Cum crezi că te-a schimbat experienţa de a fi mamă?

În perioada sarcinii, îmi amintesc că experimentam sentimentul necunoscut al maternităţii. Am citit foarte mult, am vorbit cu alte prietene, am primit chiar şi sfaturi, dar, recunosc, cele nouă luni de sarcină au venit cu multe lucruri noi pentru care nu am fost pregătită. Am avut nouă luni minunate, fără probleme, în care m-am simţit excelent, pot să spun că a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea. Este uimitor cum corpul tău te pregăteşte în aceste nouă luni pentru ceea ce o să urmeze, momentul când devii mamă. Un sentiment absolut copleşitor! Nu ştii ce se va întâmpla cu viaţa ta, dacă o să te descurci în noua postură de părinte. Însă nici nu bănuiam ce aventură frumoasă o să mă aştepte. Peste toate durerile recuperării de după naştere, nopţile nedormite şi gândurile dacă sunt o mamă bună, zâmbetul lui de zi cu zi m-a făcut să cred că sentimentul de a fi mamă este cel mai frumos. Nu cred că m-am schimbat, am devenit mult mai atentă, mai organizată cu timpul meu – dacă înainte, de exemplu, nu apreciam timpul liber, acum orice minut contează.

Aţi intrat în perioada diversificarii alimentaţiei. Cum te-ai descurcat?

Am început diversificarea cu Matei în luna decembrie, când prin pieţe şi supermarketuri oferta de fructe şi legume de sezon nu era prea mare. Nu am intrat în panică, făcusem oricum provizii din toamnă, iar dacă ştii să alegi pentru tine fructe şi legume ok, nu o să fie o problemă nici în cazul copilului. Aşa cum este important ca noi, adulţii, să consumăm fructe şi legume de sezon, şi cu bebeluşii ar trebui să procedăm la fel. În jurul vârstei de 5 luni şi jumătate, la sfatul medicului şi cu mult curaj din partea mea, am început să-i ofer lui Matei piure de măr. A fost de la primele mese un bebeluş foarte mâncăcios şi pofticios. Mi-am dat seama că este pregătit pentru diversificare încă de când stătea cu noi la masă şi poftea de fiecare dată când mâncam noi. Pentru mine a fost uşor, Matei nu a fost mofturos, a acceptat orice fruct sau legumă. Pot spune că din punctul ăsta de vedere am fost o norocoasă. Printre preferatele lui se numără merele, brânza de vaci făcută în casă, şi are o slăbiciune pentru piureul din păstârnac, mere, cartof dulce, ceapă şi usturoi. Pur şi simplu îl adoră!

Din experienţa ta, ce sfat le-ai da mamelor ai căror bebeluşi au început diversificarea alimentaţiei?

Să-şi asculte bebeluşii şi să nu-i forţeze niciodată să mănânce ceva ce ei nu vor! Să aibă multă răbdare şi să le creeze un meniu cât mai diversificat. Foarte important este şi sfatul medicului pediatru, dar tu, ca mamă, ştii cel mai bine ce este ok pentru bebeluşul tău. Pe mine m-a ajutat foarte mult să-mi notez în agendă tot ce-i dădeam lui Matei de mâncare.

În afară de gătit, ce pasiuni mai ai?

Fotografia, în primul rând. Apoi, îmi place să colecţionez farfurii tradiţionale româneşti şi cărţi de bucate. Şi, nu în ultimul rând, ador să călătoresc şi să încerc mâncarea altor popoare.

Ce îţi propui în viitor cu blogul?

Mi-ar plăcea tare mult să creez o rubrică legată de experienţa mea de mamă şi de lucrurile pe care le-am învăţat în toate aceste luni – meniuri pentru bebeluşi şi reţete baby friendly. Înainte să rămân însărcinată, lansasem şi canalul de Youtube – Isabela Cuisine. Acum, însă, a intrat în stand-by, pentru că reţetele video necesită foarte mult timp şi desfăşurare de forţă. Aşa că am luat o mică pauză de la cele video.

Comments

comments