L-aş ţine în braţe şi o noapte întreagă!

cu-tati

Tăticii sunt diferiţi. Unii se implică mai mult în creşterea copiilor, alţii de teamă, sau poate din comoditate, consideră că mama e cea care trebuie să se ocupe de tot ceea ce înseamnă rutina zilnică a unui nou născut. Octav Mitrică este unul dintre tăticii care nu se dă în lături în a ţine beblinul în braţe şi o noapte întreagă, doar pentru a-l linişti. Dar îl lăsăm pe el să ne povestească mai multe despre viaţa alături de Tudor.

1. Cum te-ai schimbat de la naşterea micuţului Tudor?

Gândul la emoţia primei întălniri cu bebeluşul nostru, gând care m-a insoţit zi de zi pe parcursul celor nouă luni, a făcut ca în perioada sarcinii să nu conştientizez efectul schimbărilor, însă acum aş spune că acestea sunt multe, majore şi au devenit evidente odată cu naşterea lui Tudor. Cred că cele mai importante schimbari survenite in mod imprevizibil si misterios sunt acelea ca am devenit mai responsabil şi mai răbdător.

2. Cum sunt împărţite atribuţiile acasa? Cine îl schimbă? Cine îi face băiţă?

Conştientizând necesitatea îngrijirii constante şi a atenţiei de care are nevoie un bebeluş, m-am implicat activ în creşterea şi grija pe care i-o purtăm lui Tudor. Momentan, atribuţiile nu sunt încă împărţite, ci învăţăm împreună cum să fim părinţi buni şi să-i asigurăm copilului nostru toate cele necesare ca să poată creşte şi evolua frumos. Facem toate lucrurile ca o familie tânără, mergem împreună în parc cît de des putem, schimbăm scutece împreună, mâncăm împreună, îi facem băita împreună, dormim împreună şi crede-mă, asta ne bucură foarte mult pentru că descoperim lucruri noi care ne surprind plăcut.

3. Cum au fost primele zile alături de pitic? Ce ţi s-a părut cel mai greu?

Ha ha ha…exact așa cum bănuiam nici Tudor nu a venit pe lume cu instrucțiuni de parenting. Poate că emoțiile au fost de vină sau impactul momentului dar trei zile după ce s-a născut, eu nu am pus mâna pe copilul meu. Mă temeam să nu-i fac rău, să nu-l rănesc, să nu-l sperii…poate nu mă place…poate mâna mea era prea grea ca să-l pot mângâia corespunzător;însă la finalul celor trei zile din maternitate am înțeles că omuleții aștia sunt cu mult mai puternici decât ne putem închipui noi: vin cu arsenalul pregătit și-și cuceresc părintele. Pentru mine abia de atunci avea să înceapă povestea. Și cum nu poți alege sau negocia transformările prin care vei trece, cred că cel mai greu mi-a fost să mă adaptez la noul ritm de viață. Doar o perioadă desigur, acum totul este natural.

4.Te-ai surprins făcând lucruri pe care, înainte să fii tată, nu ai fi crezut vreodată că le vei face? Şi dacă da, care?

Eee…reveriile sunt altele de acum. Când ai un copil totul se planifică altfel. Frizezi perfecțiunea la planurile pe termen mediu și lung. Personal am devenit mai organizat, ba chiar am început să fac economii. Oare de ce? Chiar zilele trecute eram în parc și m-am surprins privind îndelung spre o marcă nouă de caruț de care nu mai auzisem până atunci. Înainte mă interesau mai mult mașinile puternice!

5. Descrie-l pe Tudor.

Tudor este un copil liniștit și tare afectuos. Este curios și foarte zâmbăreț. Pe zi ce trece descoperă mai mult lumea din jur și este fericit. La fel suntem și noi. Îți poți imagina câtă bucurie îți poate aduce zâmbetul propriului copil? Zi de zi, moment de moment…el zâmbește mereu fără un motiv aparte? Nu mă așteptam la un impact emoțional de maniera asta. Eu și Cora îi mulțumim lui Tudor că datorită acelor zâmbete fașcinante ne-a dat șansa să ne descoperim și să ne acceptăm gradul de dependență afectivă. Aș spune că Tudor este un copil răsfățat (doar puțin) și iubit (nemăsurat).

6. Dacă ai putea schimba un lucru pentru a face lumea mai bună pentru micuţul tău, care ar fi acela?

Este foarte greu să aduci spre bine o lume sau o societate asemenea celei în care trăim noi, chiar și dacă ai putea face multe schimbări. Și asta pentru că natura umană și-a pierdut din esență. Dar ca exercițiu de imaginație, eu i-aș educa pe oameni și i-aș învăța valoarea cinstei. Cred cu tărie că este o formulă de succes. Îmi doresc pentru puștiul nostru să fie un OM bun, de calitate și să aibă puterea de a crede în oameni. Încă mai există „oameni” în adevăratul sens al cuvântului!

7. S-a schimbat în vreun fel relaţia cu soţia ta de la apariţia noului membru al familiei?

Relația noastră s-a schimbat încă din momentul în care am aflat că soția mea este însărcinată. În afară de ajustările mari de timp și energie și adaptarea din mers la noul program de somn, pentru că suntem un cuplu solid, nașterea lui Tudor ne-a făcut să fim mai cooperanți, să ne susținem reciproc, să comunicăm mai mult, dar am și reușit să identificăm, să ținem în frâu sau mai bine spus să echilibrăm just, tendința de a fi părinte în detrimentul parteneriatului de cuplu. Am reușit cred eu, să echilibrăm proporția dintre aceste două roluri. Suntem mai apropiați ca niciodată, ne bucurăm și mai mult de familia noastră acum mărită, ne iubim și ne apreciem mai mult pe zi ce trece. Suntem împliniți.

8. Cum arată acum o zi perfectă pentru tine?

Dacă înainte să fiu tată ziua perfectă pentru mine începea cu trezitul obligatoriu cât mai aproape de prânz și petrecerea momentelor din zi literalmente după bunul plac, nașterea puștiului nostru a trezit în mine niște sentimente și trăiri, care m-au făcut un alt om, mi-au schimbat modul de percepție asupra vieții și implicit raționamentele vis-a-vis de fericire și a tot ceea ce poate însemna „perfect”. Pentru mine fiecare zi este perfectă atunci când mă trezesc și îmi îmbrățișez copilul și soția.

9. Care sunt lucrurile pe care le doreşti pentru băieţelul tău?

Cred că atunci când se naște un copil, el vine în desagă cu tot ceea ce îi trebuie ca să poată reuși în viață. Pâinea, talentul, formulele de succes și reușita sunt deja în bagajul lui la început de drum. Noi ca părinți trebuie doar să îl ghidăm corect, să-i asigurăm tot suportul pentru reușită, să fim alături de el și să-l învățăm să-și trăiască viața frumos. Pentru Tudor îmi doresc din tot sufletul să fie sănătos, să fie un om bun și să aibă privilegiul de a cunoaște iubirea. Vreau să devină un adult pe cinste.

10. Acum, după ce aţi văzut cum este, vă mai doriţi un al doilea copil? Sau vi se pare prea greu?

Ușor nu este, dar ce părinte poate să pună în balanță lucrul ăsta!? Nimic nu este greu atunci când îți strângi copilul în brațe și el îți zâmbește. Pentru copilul tău esti în stare să muți și munții din loc. Nimic nu este prea greu. Atât eu cât și Cora provenim din familii mari, numeroase, de unde am învățat că singurătatea este doar o chestiune de alegere. Pentru că am înțeles asta și importanța unei dezvoltări armonioase, îi promitem lui Tudor că nu va fi singur la părinți.

 

Comments

comments