Laringita: ce este, cum se manifestă și cum se tratează

Laringita reprezintă o afecţiune infecţioasă, de natură virală sau bacteriană, caracterizată prin edem (tumefierea) şi inflamaţie la nivelul structurilor laringiene (epiglota – „uşa“ ce desparte calea respiratorie de cea digestivă, corzi vocale). Deşi folosit frecvent pentru a defini laringita acută subglotică = crupul viral, termenul de laringită acută înglobează două entităţi diferite: laringita acută subglotică (afecţiune infecţioasă de natură virală, cea mai frecventă formă întâlnită în pediatrie) și laringita acută supraglotică = epiglotita (boală infecţioasă bacteriană extrem de severă).

Când apare laringita și care sunt simptomele caracteristice

Această afecţiune apare la orice vârstă, însă cu o frecvenţă crescută la copiii între 3 luni şi 6 ani, mai frecvent în sezonul rece (toamna-iarna).

Aşa cum a fost precizat încă de la început, cauza laringitelor poate fi virală sau bacteriană. Dintre virusurile implicate amintim virusurile gripale sau paragripale, rhino – sau adenovirusuri, virusul respirator sincitial, virusul rujeolic. Acestea determină forma de laringită subglotică numită şi crupul viral.

În cazul epiglotitei, bacteriile posibil implicate sunt Hemophilus influenzae, Streptococul pyogenes/pneuomoniae, Stafilococul auriu, Klebsiella, Bordetella perthusis. Acest tip de laringită apare mai rar, în special la copii  mai mari, iar evoluţia este adesea fatală în absenţa tratamentului instituit în urgenţă.

Simptomele caracteristice

Debutul bolii poate fi unul brusc, ca în cazul epiglotitei, sau poate fi insidios, fiind precedat de câteva zile de semne de viroză (obstrucţie nazală, rinoree, tuse rară). Aşadar, epiglotita debutează brusc prin febra înaltă, odinofagie/disfagie – durere la înghiţire, şi stridor – zgomot aspru, caracteristic, ce apare în momentul inspirului, datorită turbulenței coloanei de aer ce trece printr-o regiune de obstrucţie parţială a căii respiratorii. Evoluţia este rapidă, mergând spre stare generală extrem de gravă, febra înaltă, sialoree (scurgerea pasivă a salivei din cavitatea bucală, cauzată de dificultatea de a înghiţi), respiraţie dificilă cu sete de aer, copilul stând într-o poziţie caracteristică ce îi permite să respire mai uşor (cu capul proiectat în faţă, asemănător cu un câine ce adulmecă). Toate acestea îl fac pe copil să devină agitat, ceea ce accentuează simptomatologia. Este de menţionat că tusea lipseşte, iar vocea este capitonată (practic nu are voce). Epuizarea se instalează treptat în lipsa terapiei specifice, putând duce la tulburarea stării de conştientă şi evoluţie nefavorabilă.
Spre deosebire de acest tablou, crupul viral sau laringita acută subglotică este caracterizat prin tuse lătrătoare (ca un câine care latră), disfonie (voce răguşită) şi stridor inspirator. Lipseşte disfagia şi starea toxică, febra înaltă fiind prezenţa inconstant. Cu toate acestea, evoluţia poate fi şi în acest caz severă, de aceea trebuie îndeplinit un plan terapeutic atent.

Cum se tratează și care sunt semnalele de alarmă

În general laringita este considerată o urgenţă şi necesită evaluare medicală. Terapia se adaptează în funcţie de forma de laringită şi severitatea manifestărilor. Aceasta poate cuprinde oxigenoterapie, hidratare, aerosoli sau administrare de antiinflamatorii sistemice (de tipul dexametazonă, hemisuccinat de hidrocortizon sau prednison). Formele severe pot necesita intubaţie endotraheală. Laringita acută subglotică – crupul viral (febră joasă, răguşeală, tuse cu caracter lătrător, stridor) aşa cum îi spune şi numele, este o afecţiune virală şi nu necesită tratament antibiotic.

Epiglotita – laringita acută supraglotică (poziţie preferenţială, febră înaltă, stare generală alterată, nu tuşeşte, nu are voce), datorită etiologiei bacteriene, este forma de laringită care necesită tratament antibiotic.

Laringita spasmodică – formă particulară de laringită acută subglotică
La copiii cu vârsta între 1 şi 3 ani, fără semne de infecţie acută de căi respiratorii superioare, pot apărea episoade recurente (timp de 2-3 zile) de obstrucţie laringiană acută, cu debut nocturn. Copilul, în acest caz, se trezeşte brusc din somn, cu tuse lătrătoare şi stridor inspirator, dar cu voce clară şi fără febră. Simptomele dispar spontan, fără tratament, la contactul cu aerul rece (de cele mai multe ori în drum spre camera de gardă a unui spital de urgenţă).

Semnale de alarmă: când se recomandă internarea pentru monitorizare şi tratament

Criterii de spitalizare:
– semne de insuficiență respiratorie (tiraj, cianoză, agitaţie, stridor permanent etc.);
– febră înaltă;
– vârsta < 1an, > 3-4 ani;
– istoric de stenoză traheală sau hiperreactivitate;
– crup recurent sau stridor congenital;
– istoric de intubare endotraheală;
– părinţi necomplianți.

În concluzie, laringita acută la copil reprezintă o afecţiune cu o evoluţie posibil severă, motiv pentru care consultul medical de specialitate se impune de îndată ce sunt sesizate simptome precum disfonie, tuse lătrătoare, respiraţie dificilă sau sialoree. De asemenea, este de menţionat că epiglotita – formă severă de laringită supraglotică, poate fi prevenită prin vaccinare anti-Hemophilus (componentă a vaccinului hexavalent prezent în structura schemei de vaccinare susţinută de Ministerul Sănătăţii).