„Mi-aş dori ca primul ideal în viaţă al Mariei să fie fericirea“

Cu tati

„Deschide ochii!“, motoul blogului de călătorii cartitaplimbareata.ro, ar putea fi aplicat şi în relaţia noastră cu copiii şi, în general, cu oamenii, nu doar în explorarea frumuseţilor naturii. Fiind atenţi la nevoile celor mici sau mari, devenim automat mai buni, mai puţin egoişti. Iar bunătatea este un alt moto după care se ghidează Alex Ionescu, autorul blogului amintit. Am vorbit cu el despre călătorii, despre a fi tată, despre voluntariat şi proiecte de familie.

Revista „Copii şi Părinţi“: Când am descoperit blogul tău, mi s-a părut haioasă denumirea, „Cârtiţa Plimbăreaţă“. Cum ai ales-o?

Alex Ionescu: „Cârtiţa Plimbăreaţă“ (www.cartitaplimbareata.ro) s-a născut ca blog de călătorie prin vara lui 2010, când am hotărât că este păcat ca toate fotografiile făcute prin locurile faine vizitate în România să rămână doar pe hard disk-ul calculatorului personal şi să nu-i invite şi pe alţii să descopere respectivele locuri. Cât priveşte denumirea, am vrut să mă feresc de stereotipuri şi am hotărât să fie ceva mai trăznit. M-am gândit că poate cel mai „plimbăreț“ animal din țară este cârtiţa – avem ocazia să îi vedem muşuroaiele începând cu malul mării, Deltă ori câmpie, până sus, pe crestele Făgăraşului. 🙂 Ideea asta, combinată cu o mascotă drăguţă sub formă de cârtiţă (un suvenir dintr-o excursie în Cehia, unde Cârtiţa – Krtek în cehă – este un personaj de desene animate extrem de popular, un fel de Miaunel și Bălănel de la noi, dinainte de ‘89), au dus la alegerea denumirii. Până şi motoul „Deschide ochii!“ are legătură cu cârtiţa, despre care se spune că este oarbă. Cam aşa suntem şi noi câteodată – ignorăm poate prea uşor multe dintre frumuseţile şi destinaţiile care ne pot face viaţa mai frumoasă.

Ai avut un target anume la care te-ai gândit?

Inițial am început doar cu destinaţii de drumeţie din România, după care am condimentat puţin site-ul şi cu una, două ieșiri în afara țării, câteva recomandări de ciclism sau DIY care au legătură cu natura (cum ar fi: reţeta de socată, reţeta de salcâmată). În principiu, este un fel de mare jurnal al turelor personale fără a avea un target anume şi, de asemenea, fără dorinţa de a oferi informaţii complete despre respectiva destinaţie. Este mai mult o invitaţie fotografică pentru a descoperi mai multe pe cont propriu, cu atât mai mult cu cât sursele de informaţie nu lipsesc acum, iar Google şi Wikipedia le cam știu pe toate. 🙂 În acelaşi timp, încerc să evit sfaturile şi afirmaţiile categorice, pentru că toate lucrurile sunt relative şi interpretabile atât prin prisma experienţei fiecăruia, cât şi în funcţie de situaţia personală (disponibilitate de timp, buget etc.). Acesta este unul dintre motivele pentru care articolele vor insista doar pe experienţa proprie – fiecare părinte ştie cel mai bine care sunt limitele şi disponibilitatea de a călători cu copilul şi, de asemenea, ştie cel mai bine ce anume să caute într-o anumită destinaţie, care dintre atributele ei o fac sau nu să fie o destinaţie de familie, aşa încât sfaturile de genul „Fă ca mine!, Du-te acolo!“ sau „Nu face ca mine!“ cred că ar trebui evitate.

Şi totuşi, ce locuri de vizitat ai recomanda familiilor cu copii?

Cred că cele mai bune destinaţii pentru familiile cu copii sunt locurile în care cei mici experimentează ceva nou, interacţionează într-un mod diferit faţă de acasă. Prin urmare, aş alege destinaţii care ar facilita interacţiunea cu natura, cu animalele: pensiuni agroturistice cu gospodării cu animale, destinaţii ofertante din zona de păsări, ca Delta Dunării, sau orice destinație de la munte, unde pădurea, păsările, florile şi gâzele sunt la ele acasă. 🙂 În afara ţării, aş recomanda destinaţii cunoscute pentru acvarii sau parcuri zoo care respectă animalele (Lisabona, Valencia, Berlin şi multe altele). Spun asta, deoarece am văzut că Maria, fiica mea, s-a dezvoltat cel mai mult în perioadele în care a experimentat ceva nou.

Apropo de Maria, cum e să pleci la drum cu un copil?

Maria are acum aproape 2 ani (1 an şi 11 luni mai exact), iar călătoriile sunt ceva obişnuit pentru ea şi, ne place nouă să credem, au ajutat la dezvoltarea ei: interacţionează foarte uşor, nu se sperie aproape de nimic, e foarte activă şi curioasă. Prima excursie a fost la munte, o zi, când avea o lună şi jumătate, apoi, la vârsta de 3 luni, am mers cu maşina la mare, în Grecia. De atunci au urmat multe alte excursii atât în ţară, cât şi în afară: am fost în Deltă, am mers pe munte, am vizitat peşteri şi multe altele. În afara ţării, am călătorit cu maşina sau cu avionul: primul zbor al Mariei a fost la 7 luni, când am plecat într-o minivacanţă în Malta, după care au mai urmat şi alte destinaţii, printre care Batumi (Georgia), Malaga, Bologna, Lisabona, Londra etc. La 1 an, am mers pentru prima oară cu cortul (într-un camping la poalele Făgăraşului) şi am avut surpriza ca Maria să doarmă mai bine decât acasă, să se trezească de mai puţine ori. Tot în jurul vârstei de 1 an, am vizitat şi prima peşteră. I-a plăcut foarte mult – gesticula şi ne „povestea“ cât de maaaaare este peştera şi cum zboară liliecii. De atunci, peşterile sunt o destinaţie prioritară, în orice zonă ajungem. Evident, călătoriile cu un copil sunt mult mai complicate, însă după primele, două-trei ieşiri, când se pune la punct un minimum de obiecte necesare iar aşteptările părinţilor în materie de relaxare se recalibrează (mai bine spus, se elimină :))) ), lucrurile merg foarte bine. Rămân bătute în cuie doar datele de călătorie (ex. cazare, bilet de avion etc.), în rest toate celelalte devin flexibile şi nu trebuie avute prea multe aşteptări de la o anumită destinaţie – dacă reuşim să vizităm ceva bine, dacă nu, iarăşi bine şi fără supărare. Faptul că am ieşit mult în natură se vede şi din interacţiunea Mariei cu „verdele“. 🙂 Am fost bucuroşi când, pentru prima dată, la o simplă plimbare prin parc, s-a dus şi a îmbrăţişat şi pupat un copac.

Ca părinte, ţi-ai propus să îţi educi copilul după anumite principii?

Cred că principiul cel mai bun în viaţă este să fii bun – bun cu tine, cu oamenii din jur, cu animalele şi cu mediul înconjurător. Consider că, dacă eliminăm reaua-voinţă din orice plan al existenţei noastre, restul vor veni oarecum de la sine (bunul simţ, măsura, respectul, echilibrul în viaţă). Mi-aş dori ca primul ideal în viaţă al Mariei să fie fericirea, şi nu neapărat „locul întâi“ la orice, carieră, avere etc.

Cum crezi că ajută un copil interacţiunea cu natura?

Un copil înconjurat de natură, cu tot ceea ce înseamnă ea, va creşte mai sănătos şi mai fericit. Există studii clare care arată că petrecutul timpului în natură creşte încrederea, stima de sine, nivelul resimţit de fericire şi, să nu uităm, imunitatea. E clar că nu putem trăi fără tot ce înseamnă viaţa modernă – beton, sticlă, tehnologie etc. – însă acestea trebuie „folosite“ cu moderaţie. 🙂

„Acces Natura“, Asociaţia de care te ocupi în prezent, este un alt proiect al tău. Spune-mi mai multe despre el!
În teorie, se pare că toată lumea cunoaşte beneficile naturii, însă, în practică lucrurile nu sunt ideale: fie nu avem timp, fie nu avem educaţia necesară ori nu există infrastructura necesară. Motive sunt numeroase. Plecând de la pasiunea pentru natură şi călătorii, consider că facilitarea accesului în natură este primul pas pe care trebuie să îl facem. Cred că mă aflu printre cei care au primit foarte multe lucruri bune în viaţă şi mai cred că trebuie să dau şi înapoi :). Primul proiect al Asociaţiei Acces Natura (www.accesnatura.ro) a plecat de la un gând recurent – de foarte multe ori, în timpul călătoriilor mele, mi-am pus întrebarea dacă o persoană cu dizabilităţi are şansa să vadă respectiva zonă şi să se bucure şi ea de frumuseţea locului. Ştim cu toţii problemele pe care le întâmpină persoanele cu dizabilităţi în zonele urbane (lipsa trecerilor la nivel, maşinile parcate pe trotuare etc.), însă puţină lume se gândeşte că şi aceşti oameni au nevoie de natură şi de beneficiile ei. Proiectul vizează achiziţionarea unor scaune cu rotile special concepute pentru accesul asistat al persoanelor cu dizabilităţi pe trasee turistice neamenajate în acest sens, ca majoritatea celor din ţara noastră, şi realizarea de excursii cu beneficiari în zone frumoase din natură. Sper să vă fi trezit interesul şi să intraţi pe pagina asociaţiei noastre www.accesnatura.ro sau pe FB facebook.com/AccesNatura/.

Din experienţa ta de până acum, sunt persoanele cu dizabilităţi fizice sau somatice, copii ori tineri, interesate/ dornice să iasă în natură?

Da, este clar că sunt! Un prim caz de beneficiar va fi chiar în luna iulie, anul acesta, în timpul maratonului de la Cozia (Cozia Mountain Run), când unul dintre voluntarii de la ediţiile trecute, persoană cu dizabilităţi, va avea ocazia să treacă în rândul concurenţilor la proba de semimaraton 21 km.

Faptul că eşti implicat în atâtea activităţi nu îţi afectează timpul petrecut cu fetiţa ta?

Nu, deoarece este un proiect de familie. De aceea încercăm să îmbinăm lucrurile astfel încât să nu existe o separare între voluntariat şi timpul petrecut împreună.

Ţi-ar plăcea ca, la un moment dat, copilul tău să ducă mai departe munca pe care ai început-o tu cu Acces Natura?

E puţin prea devreme şi prea mult ca să mă gândesc la aşa ceva, proiectul fiind la început, însă ce mi-ar plăcea este ca Maria să crească în acest spirit de voluntariat, fapte bune şi legătură activă cu natura.

Foto: www.cartitaplimbareata.ro