Momentul potrivit

editorial_octombrie_2016

Sunt lucruri pe care le putem programa şi lucruri pe care nu le putem programa. Şi se spune că cele din urmă fac parte din ceea ce înseamnă cu adevărat viaţa. Să ştii să gestionezi o situaţie imprevizibilă, pentru care nu ai fost pregătit în nici un fel, să înveţi ceva din ea şi apoi să îţi regăseşti echilibrul – iată lecţia cu care fiecare ar trebui să plece din aceste experienţe, bune sau mai puţin bune.
Dar înţelepciunea o căpătăm în timp, e nevoie de răbdare şi de acceptarea unor certitudini: oamenii sunt diferiţi, contextele în care suntem aruncaţi deseori sunt diferite, noi înşine suntem diferiţi. Şi ar mai fi ceva: considerăm că este „momentul potrivit“ să acţionăm într-un anume fel pentru că aşa simţim. Nimic nu e mai presus de instinctul matern, bunăoară. Sau de relaţia tainică pe care o mamă o construieşte alături de copilul ei.
Din acest motiv, o mamă va şti, în scurt timp de la venirea pe lume a bebeluşului, să facă diferenţa dintre diferitele tipuri de plânsuri: într-un fel plânge când e mofturos, altfel când îi este foame sau când îl doare ceva. Legătura dintre ea şi pruncul ei este strânsă – au o poveste „veche“ împreună, până la urmă au petrecut 9 luni „lipiţi“ unul de celălalt, nu? Şi-au vorbit, şi-au dat semne de viaţă, şi-au auzit inima bătând. Dar există şi aspecte pentru care avem nevoie de informaţii avizate, pe care le vom aplica adaptându-le la puii noştri. Iar aceste informaţii le obţinem de la medicii cu care am născut sau cei care se ocupă cu supravegherea evoluţiei copilaşilor noştri. Chiar dacă este perfect sănătos, orice copil trebuie urmărit de medic. El va vedea cum evoluează din punctul de vedere al greutăţii, al motricităţii şi din punct de vedere psihic. Şi tot el va elabora şi un plan de prevenire a îmbolnăvirilor. Iar mama are datoria să-i pună orice întrebare, chiar dacă pot părea banale, sănătatea bebeluşului este mai presus de orice, nu uitaţi.
Timpul trece, copilul creşte, iar contactul cu lumea înconjurătoare sau cu diverse provocări ce apar în viaţa lui sunt iminente. Care este vârsta potrivită la care poate fi lăsat singur acasă sau când poate merge neînsoţit pe stradă? Oameni specializaţi, psihologi, au studiat aceste aspecte, ale căror concluzii le citiţi în interiorul articolului de la rubrica „Copil“!
Şi pentru că tot am vorbit de „momentul potrivit“, a sosit clipa să vă lăsăm să răsfoiţi şi să descoperiţi singuri cuprinsul acestei ediţii. Fie că e vorba de „Sfatul medicului“, de „Preconcepţie“, „Sarcină“ ori „Naştere“, mămicile vor găsi cele mai interesante sugestii pentru tot ce înseamnă experienţa unică de a fi părinte!
Pe curând!

Revista „Copii şi Părinţi“

Comments

comments