Naşterea în apă

nastere-20

Foarte multe persoane se simt confortabil şi au un sentiment de relaxare atunci când sunt în apă. Poate că acest lucru se întâmplă pentru că ne începem viaţa înconjuraţi de lichidul din uter, iar această situaţie familiară ne însoţeşte de-a lungul vieţii.

Fiinţele umane sunt alcătuite în primul rând din apă, iar foarte multe dintre caracteristicile noastre le întâlnim la mamifere, o legătură care, probabil, îşi găseşte explicaţia în memoria unei perioade în care specia umană a avut un „interludiu acvatic”. Un făt cu vârsta de 3 zile este alcătuit din apă în procent de 97%, iar la 8 luni este alcătuit din apă în proporţie de 81%. Până în momentul în care un om a ajuns la maturitate, procentul de apă din corp este încă în jur de 50 – 70%, acest lucru depinzând de grăsimea din organism.

Naşterea în apă este incredibil de simplă.  Atunci când travaliul începe, pacienta trebuie să se cufunde în apa aflată la o temperatură apropiată de cea a corpului.

Scurt istoric

În încercarea de a găsi soluţii alternative, pentru a reduce intensitatea durerilor resimţite în timpul travaliului, naşterea în apă a început să fie studiată la începutul anilor 60 în Rusia de I. Tjarkovski. Tot în această perioadă, obstetricianul francez F. Leboyer a introdus ideea „îmbăierii” nou-născuţilor în primele zile de după naştere în apă caldă, aflată la o temperatură de 37 grade Celsius (temperatura lichidului amniotic), pentru a-i ajuta să se acomodeze mai uşor cu viaţa extrauterină. În Europa, unul dintre primii iniţiatori ai naşterii în apă a fost obstetricianul Michel Odent, care s-a remarcat prin anii 70. După anii 80, naşterea în apă a început să fie practicată în Anglia, America de Nord, Belgia, Scandinavia,  Australia şi Noua Zeelandă.

 

Beneficii pentru mamă

–  Apa caldă este calmantă, confortabilă, relaxantă;
– În ultimele stadii ale travaliului s-a descoperit că apa creşte energia viitoarei mame;
– Efectul de flotabilitate diminuează greutatea mamei, permiţând mişcări libere si noi poziţionări; De asemenea, facilitează contracţiile uterine şi îmbunătăţeşte circulaţia sângelui, ducând la o mai bună oxigenare a musculaturii uterine (dureri mai puţine pentru mamă, oxigen mai mult pentru copil);
– Scufundarea în apă ajută la reducerea tensiunii arteriale cauzate de anxietate.
– În apă scade producţia de hormoni ai stresului, corpul eliberând endorfine care acţionează ca inhibitori ai durerii;
– Apa face ca perineul să fie mai relaxat şi mai elastic, reducând riscul ruperii şi necesitatea epiziotomiei şi a copcilor;
– Reduce nevoia de medicamente suplimentare, inclusiv anestezia epidurală şi somniferele;
–  Apa oferă un sentiment mai mare de intimitate, reducând inhibiţiile, anxietatea şi temerile.

Beneficii pentru bebeluş

–  Şocul durerii este mai mic în timpul travaliului datorită secreţiei endorfinelor;
–  Imediat după naştere copilul continuă să primească oxigen prin cordonul ombilical, cât timp este sub apă (câteva secunde);
–  Tranziţia de la mediul din burtica mamei la cel extern este mult mai puţin traumatizant. Copiii născuţi în apă sunt de multe ori mai calmi, şi plâng mai puţin faţă de cei născuţi prin metodele clasice.

Care sunt riscurile pentru mamă şi bebeluş

În ultimii 30 de ani, naşterile în apă au căpătat o foarte multă popularitate, dar au fost făcute puţine studii referitoare la riscurile la care se supun mama şi bebeluşul. Câteva studii din Europa au arătat rate similare ale mortalităţii perinatale atât în cazul naşterilor în apă cât şi în cazul naşterilor convenţionale. Potrivit unui articol publicat de Colegiul Regal de Obstetrica si Ginecologie, exista un risc teoretic de embolie în apă, care apare atunci când apa pătrunde în sângele mamei. Deşi British Medical Journal declară că naşterea în apă este 95% sigură, cercetatorii văd un posibil risc de aspiraţie a apei.
În cazul în care copilul se confruntă cu stres în canalul de naştere sau în cazul în care cordonul ombilical se răsuceşte, bebeluşii ar încerca să respire, existând posibilitatea de a inhala apă. Aceasta este o situaţie rară, întrucât copiii nu inhalează până când nu sunt expuşi la aer. Ei continuă să primească oxigen prin cordonul ombilical până când încep să respire pe cont propriu.

 

În ce situaţii nu se recomandă naşterea în apă

·  Iminenţa de naştere prematură;
·  Boli contagioase: hepatită sau HIV/Sida;
·  Placenta previa;
·  Disproporţie fetopelvică;
·   Afecţiuni cardiace;
·  Suferinţe ale organelor vitale;
·  Pierderi de sânge;
·  Bătăile cordonului fetal, modificate;
·  Fătul este aşezat în poziţie transversală.

SFAT

Pregătirea este indispensabilă pentru ca naşterea sub apă să se realizeze în condiţii normale. Ea debutează în luna a cincea de sarcină, când gravida învaţă să respire corect, să se încordeze şi implicit să se relaxeze. Este vorba de o relaxare fizică şi psihică care va face ca procesul naşterii să decurgă perfect.

Comments

comments