Nașterea vaginală după cezariană

Înainte, se spunea că persoanele care nasc prin cezariană, vor fi obligate ca următoarele naşteri să le desfăşoare tot prin acest procedeu. În prezent, femeile care au născut o dată prin cezariană, pot opta ca următoarea naştere să se facă fie pe cale vaginală (naturală), fie prin operaţie cezariană.

Indiferent dacă naşterea se va face prin cezariană sau pe cale vaginală, este puţin probabil să apară complicaţii serioase. În general, o naştere vaginală este mai puţin riscantă decât una prin cezariană, care implică o intervenţie chirurgicală majoră. Cu toate acestea, cercetătorii au demonstrat că femeile însărcinate care au o cicatrice uterină secundară unei naşteri anterioare prin cezariană, au risc scăzut de a dezvolta ruptura cicatricii (numită şi ruptura uterină) în timpul travaliului.

Naşterea vaginală după cezariană, implică o încercare (probă) de travaliu, întrucât scopul este naşterea pe cale vaginală. Medicul trebuie să pună în balanţă riscurile şi beneficiile pe care le comportă naşterea vaginală după cezariană. Pacientele candidate la acest tip de naştere, vor fi monitorizate atent în timpul travaliului, pentru a detecta situaţiile care obligă la efectuarea unei cezariene.

Beneficiile, dar și riscurile întâlnite
O naştere vaginală reuşită oferă o serie de beneficii comparativ cu naşterea prin cezariană:
– evitarea practicării unei alte incizii la nivelul uterului, care poate scădea şansele de a mai putea naşte pe viitor pe cale naturală (vaginală); fiecare cicatrice de la nivel uterin creşte riscul de apariţie a unor complicaţii, ca placenta previa sau placenta acreta (foarte aderentă de uter); în cazul în care pacienta mai doreşte să aibă copii, trebuie considerate toate aceste aspecte;
– pierderi mai mici de sânge;
– scăderea riscului de infecţie postpartum (în cazul femeilor obeze riscul de infecţie este mai crescut prin naştere naturală decât după cezariană);
– scăderea riscului de formare de cheaguri sanguine la nivelul picioarelor (tromboza venoasă profundă);
– participarea mai activă la naştere a mamei şi a partenerului;
– recuperare mai rapidă.

Cea mai mare complicaţie a naşterii pe cale vaginală este ruptura la nivelul cicatricii uterine, secundară unei operaţii cezariene anterioare. Acest lucru determină sângerare importantă, care poate ameninţa atât viaţa mamei cât şi copilului. (Incizia cel mai frecvent folosită, numită şi incizie transversală sau de la o margine la alta, este cel mai puţin predispusă la ruptură).
Medicii încearcă să reducă acest risc minor de ruptură uterină. Riscul de complicaţii serioase este foarte mic în timpul naşterii pe cale naturală dacă pacienta este monitorizată atent, travaliul s-a declanşat de la sine (fără medicaţie) şi medicul curant este atent în administrarea de medicamente pentru repornirea unui travaliu oprit brusc. Naşterea vaginală se recomandă a fi practicată într-un spital dotat cu echipament necesar unei eventuale operaţii cezariene de urgenţă.
Pacientele care nu doresc sau nu sunt candidate pentru naşterea vaginală, vor naşte prin cezariană. O operaţie cezariană planificată, face posibilă organizarea din timp a chestiunilor legate de îngrijirea copilului şi de alte nevoi din perioada spitalizării.
Deşi riscul de infecţie este scăzut în cazul ambelor tipuri de naşteri, riscul unei infecţii este mai crescut în cazul unei naşteri prin cezariană. De asemenea, există o probabilitate crescută de a apărea durere, de a avea o perioadă de spitalizare mai lungă, de a amâna contactul cu nou-născutul şi de a avea costuri mai mari de spitalizare.

O operaţie de cezariană determină o cicatrice suplimentară la nivelul uterului. Dacă pacienta doreşte să mai aibă copii pe viitor, trebuie luat în considerare acest aspect. Fiecare cicatrice uterină creşte riscul de afecţiuni ale placentei, care la rândul lor afectează dezvoltarea fătului şi scade şansele de a mai avea pe viitor o naştere pe cale vaginală.
Pacientele care pot avea o naştere vaginală sunt cele care au o singură cicatrice transversală, inferioară şi care au pelvis (bazin) suficient de larg ca să permită trecerea copilului (se apreciază în funcţie de naşterile anterioare sau prin examen fizic). Acest lucru este valabil în cazul în care nu au existat probleme la cezarienele anterioare, de exemplu dacă fătul era în prezentaţie pelvină (cu picioarele în faţă).
Pacientele peste 35 ani, cele care au un făt mare sau dacă sarcina are peste 40 de săptămâni, pot încerca naşterea vaginală, însă aceste aspecte scad şansele de a naşte pe cale vaginală.
Nu există un factor sigur care sa prezică succesul unei naşteri pe cale naturală. Însă este bine de ştiut care sunt situaţiile care interzic naşterea naturală după cezariană.

Trebuie evitată dacă:
– există două cicatrici uterine şi nu există antecedente de naştere pe cale vaginală;
– existenţa a trei sau mai multe cicatrici uterine (de la cezariană);
– orice cicatrice situată deasupra părţii inferioare, fine (subţiri) a uterului.

Dacă sarcina prezentă nu este considerată cu risc, pacienta este o candidată pentru naştere
vaginală după cezariană. Există câteva situaţii care cresc riscul apariţiei complicaţiilor şi scad şansele unei naşteri naturale efectuată cu succes. În cazul în care se decide efectuarea ei, se recomandă luarea în considerare a următoarelor aspecte:
– dacă operaţia cezariană a fost practicată cu incizie transversală inferioară;
– spitalul poate practica o operaţie cezariană de urgenţă şi există medic de gardă care poate asigura acest lucru;
– copilul are dimensiuni normale şi se află în prezentaţie cefalică;
– travaliul s-a declanşat natural (spontan) şi cervixul este dilatat normal.

Sursa: Sfatulmedicului.ro
Foto: pixabay.com

Comments

comments