Părinţii se ceartă, copiii suferă

educatie

Majoritatea cuplurilor pornesc pe drumul vieţii, visând să trăiască în armonie şi deplină înţelegere dar, din păcate, se întâmplă ca aceste vise să fie curând uitate.Greutăţile zilnice, oboseala şi stresul aduc partenerii de cuplu pe marginea prăpastiei. Inevitabil intervin reproşurile şi victimizarea, factori de căpătâi pentru izbucnirea conflictelor verbale. Nemulţumirile se adună de pe o zi pe alta şi astfel se ajunge la dezvoltarea unui stil toxic de comunicare conjugală.

Pe lângă răul pe care o ceartă îl face relaţiei de cuplu, trebuie luat în discuţie impactul pe care aceste certuri îl au asupra celor mici. Chiar dacă pentru părinţi motivul conflictului este unul minor, el este resimţit de către copii ca o puternică agresiune emoţională. Ei nu pot evalua motivele care au provocat cearta. Ceea ce le atrage atenţia şi îi afectează este tonul discuţiei şi gesturile agresive care în mintea lor se traduc prin faptul că mami şi tati nu se iubesc. Pentru copii, lucrurile sunt simple: ne certăm, ţipăm, înseamnă că nu ne iubim – râdem, glumim, ne îmbrăţişăm – ne iubim.

Un copil care aude sau îşi vede des părinţii certându-se îşi pierde încrederea în el, în familie şi va avea în viitor probleme în a stabili o relaţie bazată pe încredere, respect, armonie. Comportamentele agresive sunt, de altfel, preluate de către copiii mai mici şi ca un model în viaţă: copiii crescuţi în medii agresive se vor comporta similar de multe ori în propria familie. S-a dovedit că un mediu familial tensionat afectează în mare măsură echilibrul psihic şi aptitudinile sociale ale unui copil (chiar şi când devine adult). Orice ceartă, chiar dacă este o stare de încordare tăcută, este percepută de către copii şi îi afectează! Deci nu trebuie neaparat să vă audă ţipând pentru a fi afectaţi: copiii sunt extrem de sensibili şi perceptivi.

Ceea ce este cel mai important în privinţa certurilor între părinţi şi copii: nu te poţi feri total de ele, însă tu, ca adult şi părinte, trebuie să înveţi să te controlezi! Oricât de nervos, trist, dezamăgit eşti, oricât simţi nevoia să reverşi emoţiile prin răbufniri impulsive, este necesar să înveţi să te controlezi şi să dai un exemplu.

Echilibrul copilului este dat de cele două personaje principale din viaţa sa: mami şi tati. Faptul că îi surprinde având o atitudine agresivă îi va da un sentiment de nesiguranţă şi frică. Mai târziu, există riscul să devină un copil retras, timid, suspicios şi care îşi va face cu greu prieteni.

Comments

comments