Prima lună de viaţă

După ce vine pe lume un copil, principala lui „preocupare“ este să se acomodeze cu noul mediu. Chiar dacă este foarte mic, în prima lună de viaţă, pot fi sesizate anumite caracteristici. Acestea sunt, în general, următoarele:

Afectiv: plânge când îi este foame sau când simte un disconfort

Dezvoltarea afectivă îi permite copilului să înţeleagă şi să-şi exprime emoţiile pe care le simte pe măsură ce creşte. Nou-născuţii încep să îşi manifeste aceste emoţii încă din ziua în care vin pe lume. De-a lungul lunilor, îşi arată tristeţea şi bucuria. În prima lună de viaţă, îi place să fie atins şi îşi adaptează expresiile în funcţie de situaţiile generatoare de emoţii. De exemplu, reacţionează pozitiv atunci când îi este bine şi plânge dacă ceva îi provoacă durere sau disconfort. În următoarele săptămâni, va începe să recunoască vocile familiare şi să se liniştească atunci când le aude, pentru că este în stadiul de dependenţă de persoanele care îl îngrijesc. Plânsul, de asemenea, poate avea diferite tonalităţi, în funcţie de cauză.

Motricitatea fină: îşi ţine, în general, pumnii strânşi

Dezvoltarea motricităţii fine presupune faptul că micuţul învaţă să îşi folosească musculatura mâinii pentru a face mişcări precise, pentru a prinde şi a ţine diferite obiecte. Noul născut stăpâneşte foarte slab motricitatea fină, dar, pe parcurs, va învăţa să apuce cu degetele şi să îşi controleze din ce în ce mai bine mişcările. La o lună, bebeluşul fixează cu privirea obiectele colorate sau feţele aflate la o distanţă de aproximativ 20 cm, ţine pumnii strânşi sau parţial strânşi, îşi mişcă braţele (însă nu semnficativ), îşi duce mâna la gură. În următoarele săptămâni, va începe să ţină un obiect pentru câteva clipe în mână, dar mai mult involuntar, să urmărească scurt cu ochii un obiect sau faţa unei persoane dacă este culcat pe spate.

Motricitatea generală: nu îşi poate ţine capul dacă nu este susţinut de cineva

Datorită perfecţionării mobilităţii generale, bebeluşul va dobândi simţul echilibrului, al coordonării mişcărilor, îşi va folosi musculatura, detaliu care îi va permite să stăpânească anumite activităţi fizice. În cursul primului an de viaţă, va învăţa să se mişte de pe o parte pe alta, să îşi ţină capul, să stea în funduleţ, să meargă de-a buşilea, să meargă, să alerge, să se agaţe, să se caţere. Va descoperi, astfel, că datorită mişcărilor va putea face ce îi place. Dezvoltarea mobilităţii generale ajută, în egală măsură, dezvoltarea motricităţii fine. În această fază, însă, în prima lună, îşi va ridica încet capul când e ţinut la piept de mamă sau tată, dar, dacă nu e susţinut, cade în faţă sau în spate. Fie îşi ţine mânuţele, braţele şi picioarele imobile, fie le mişcă involuntar. Când e aşezat pe spate şi îşi mişcă uşor capul, prezintă reflexul tonic asimetric al gâtului (braţul şi piciorul de pe aceeaşi parte se întind, în timp ce braţul şi piciorul de pe cealaltă parte se pliază). Cu timpul, se va agăţa de persoanele care îl ţin în braţe, va ridica treptat capul când stă pe burtică şi într-un final îl va ţine drept (de obicei în momentul în care stă în şezut).

Intelectual/cognitiv: îi place să i se vorbească, reacţionează la voci şi sunete

Dezvoltarea intelectuală sau cognitivă desemnează dobândirea de cunoştinţe, capacitatea de a gândi în mod creativ, de a fi atent, de a înţelege şi rezolva probleme, de a reţine informaţii şi de a pune în funcţiune judecata. Cum se manifestă ea în cazul unui bebeluş de o lună? Plânge când îi este foame sau când se simte inconfortabil, produce din reflex anumite sunete, îi place să i se vorbească şi reacţionează la voci şi sunete, arată interes pentru un chip familiar, tresare la sunete puternice, se concentrează pe suprafeţe colorate. Capacitatea lui de a memora şi de a se concentra este însă limitată. În următoarele săptămâni, va începe să distingă tonul cuvintelor pe care le aude zilnic de alte sunete sau diferenţele de voci ale părinţilor, să zâmbească persoanelor importante pentru el, să îşi coordoneze mişcările ochilor şi să urmărească obiectele cu privirea, să ia „atitudine“ la tonuri pozitive sau negative.

Social: „scrutează“ chipul mamei atunci când aceasta îi zâmbeşte

Dezvoltarea socială presupune capacitatea de a construi relaţii armonioase şi pozitive cu cei din jur. Asta înseamnă comunicarea emoţiilor într-un mod acceptat din punct de vedere social, a ţine cont de punctul de vedere al celorlalţi înainte de a acţiona, capacitatea de a rezolva conflicte, de a coopera şi de a se integra într-o colectivitate. Aceste abilităţi nu sunt prezente de la naştere, dar încep să se dezvolte destul de timpuriu, încă din perioada în care toată lumea alintă sau îşi manifestă tandreţea faţă de un copil. În prima lună de viaţă, bebeluşul îşi fixează părinţii cu privirea şi le zâmbeşte, se agită când îi aude vorbind, este calm în prezenţa chipurilor familiare, priveşte oamenii în ochi. În următoarele săptămâni va începe din ce în ce mai mult să recunoască vocile cu care s-a obişnuit.

Sursă: www.naitreetgrandir.com

Comments

comments