Regizând propria viaţă

”Munca de regizor presupune lucrul cu actorul, cu vocea sau vocile din spatele personajelor pe care cei mici le urmăresc la televizor sau în sala de cinema. Regizorul de dublaje este cel care se asigură că vocea în română, că interpretarea, este fidelă celei originale (fie ea engleză sau orice altă limbă).“ Alexandra Ionescu ne vorbește despre pasiunea ei si mai ales cum reuşeste să împace cele două meserii: cea de mamă şi regizor.

1. De cât timp lucrezi ca regizor? Ce presupune mai exact jobul tău?

În toamna asta se fac 8 ani de când am dublat primul meu serial, ca regizor. Mulți nu înțeleg exact ce anume fac eu (nici chiar bunica mea nu e încă lămurită cu ce mă ocup), așa că atunci când sunt întrebată, răspund că dublez desene animate.

2. Pe parcursul timpului ai lucrat cu foarte mulţi copii. Acest lucru presupune răbdare, tu cum faci faţă?

Am început munca de regizor cu un proiect ce avea în distribuție patru copii: ”Dora descoperă lumea.“ La început a fost greu, nu știam cum să mă port, uitam uneori că nu sunt actori profesioniști, și a mers puțin dificil până când am învățat să mă relaxez și să ne distrăm împreună. Când am înțeles că pierdeam fun-ul, am reușit să recâștig controlul asupra a ceea ce făceam. E amuzant să lucrezi cu copii. Vin proaspeți și dornici să dubleze. Dacă ar putea și în desenele lor preferate, ar fi excelent. Se amuză la înregistrări, și urmăresc acțiunea de la televizor și uneori uită să mai dea replica.
Pentru ei e cel mai greu. Acum, că au început școlile, vin după ore sau înainte, obosiți uneori. Drept să spun am avut și cazuri de copii care adormeau ”în borcan“ în timpul înregistrărilor.

3. Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru dublaje?

Făcând. Am fost mereu împotriva dublajelor. Consider că engleza pe care o știu, o știu de la Cartoon Network-ul copilăriei mele, însă atunci când am început să lucrez în domeniu mi-am schimbat nițeluș părerea. Acum mi se pare cea mai frumoasă meserie. Adică, să fim serioși?! Ești plătit să te uiți la desene!

4. L-ai implicat si pe băieţelul tău de 4 ani în vreun proiect?

Sașa a venit cu mine la studio de când avea câteva luni. A stat într-o cameră special amenajată pentru el, cu pătuț și tot ce trebuie. Și acum vine cel puțin o dată pe săptămână în vizită. Lui îi place mult aici, dar e încă prea micuț pentru tras. A dublat totuși câteva replici în filmul de cinema ”Marea bulgăreală“ de anul trecut. Dar vine la toate premierele!

5. Povestește-ne te rog și despre celelalte proiecte în care ești implicată în momentul de față.

Lucrul la studioul de desene implică multă muncă. Deși pare totul numai un râs și o distracție, nu e chiar așa. Fiecare proiect trebuie gestionat bine, astfel încât să nu se depășească deadline-urile. Înregistrările trebuie făcute cu mare atenție, pentru că publicul nostru e format 90% din copii, iar eu știu foarte bine ce absorbție a informațiilor au cei mici.
Lucrez în prezent la câteva seriale, ”Familia Thunderman“, ”Baby Riki“, ”Lego Friends“ ar fi câteva nume. Episoadele vin ciclic, așa că nu am timp să mă plictisesc de un serial, că vin episoade din altul imediat.

6. Cum se numeşte cel mai recent film la care ai lucrat şi când va ajunge pe marile ecrane?

Tocmai am terminat două animații ce vor avea premiera în luna octombrie. Unul dintre ele se numește ”Familia Monstrulescu“, iar despre cea de-a doua nu pot zice foarte multe încă, poate doar că e cu ponei.
A fost amuzant să le lucrez în paralel. Una vorbea despre vampiri, mumii, vârcolaci și vrăjitoare, iar cealaltă era roz bonbon și cu ponei curcubeu. Cum spuneam, niciun moment plictisitor.

7. Cum reacţionează Saşa când îţi aude vocea la televizor?

Când era mai mic și încă nu îmi recunoștea vocea, îi spuneam eu: ”Uite, Gabby e mama, Stripes e tata“ și nu înțelegea exact. Acum însă ne recunoaște de la o poștă. (spun ”ne“ pentru că și soțul meu dublează foarte multe voci). E foarte fericit când mergem la cinema mai ales, și ne aude vocile. La ultimul film a fost tare supărat, pentru că am ales să dublez un personaj negativ, și m-a certat. El e motivul pentru care aleg să dublez, poate mai mult decât înainte. Bucuria lui când îmi recunoaște vocea și când se laudă prietenilor că mama e nu știu care personaj.

8. Care sunt provocările vârstei de 4 ani?

Ohoooo, multe! Sașa a fost mereu un copil liniștit, înțelegător, nu am avut perioada tantrumurilor, însă acum e un amalgam de stări. Râde, se joacă, peste o secundă e nervos și supărat. Nu știi de ce, nici nu îți spune. Stă și se uită încruntat la tine. Apoi îl sensibilizează vreo melodie și începe să plângă. Vrea independență, dar nu prea. E căpos și vrea totul ca el.
Însă e minunat. Scoate niște perle pe care le notez cu conștiinciozitate și care mă emoționează.
Mă lupt să înțeleg prin ce trece și cum pot ajuta. E o luptă grea, vârsta asta de 4 ani, dar și frumoasă, trebuie să recunosc.

9. În opinia ta, o mămică trebuie să aleagă între carieră şi viaţa de familie?

Nu, nu cred în așa ceva. Eu sunt o persoană foarte activă, una care nu ar fi rezistat să stea acasă și să facă doar atât. Dar nici nu aș fi putut lucra, renunțând la familie. Eu cred că jonglez destul de bine cu cele două. Și sunt fericită atât pe plan familial cât și pe plan profesional.

Comments

comments