Relaţiile cu ceilalţi

copil-dec

Există uneori mici semne care te alarmează: educatoarea îţi atrage atenţia într-o bună zi că micuţul tău i se pare obraznic, a doua zi eşti nedumerită de cuvintele urâte pe care le foloseşte. Totodată, remarci că este nerăbdător, strigă, se agită şi că este deseori respins de ceilalţi, care s-au săturat de verva lui permanentă. Gesturile, privirea şi cuvintele tale îi determină comportamentul faţă de ceilalţi. Şi trebuie să fii atentă, ca nu cumva, încetul cu încetul, să adopte sentimentul negativ că este copilul “agitat şi prost-crescut”. Ţie îţi revine sarcina de a-l feri de această etichetă, care poate face atât de mult rău. Modifică prin joc micile lui imperfecţiuni şi ajută-l să descopere bucuria de a comunica cu oamenii dând dovadă de calm şi respect.

Bla, bla, bla. Despre insolenţă

Părinţii Irinei, 5 ani, nu ştiu de unde a deprins ea acest nou obicei de a le răspunde când îi fac observaţie. Dar un lucru e sigur, asta îi dă foarte multă putere, căci e greu să o mai faci să tacă. Tocmai a făcut o demonstraţie în autobuz, răspunzându-i printr-un “bla, bla, bla” foarte enervant mamei sale, care i-a cerut să înceteze cu bâţâitul. După ce a ascultat-o, ea a continuat, pentru a-şi arăta nemulţumirea, să-i răspundă cu “bla, bla, bla”, sub privirile amuzate ale călătorilor.
Când ajung acasă, mama îi explică în linişte Irinei, ce va face de acum înainte când ea va începe să intoneze acea expunere obraznică: nu va vorbi cu ea jumătate de oră. Prima astfel de tentativă este o adevărată încercare pentru mamă, căci Irina încearcă prin toate mijloacele să-i atragă atenţia mamei, încercând să o facă să vorbească. Dar când fetiţa înţelege că aceasta nu va ceda, merge să se joace într-un colţ. Prostul obicei va fi repede dat uitării, iar de acum înainte, când e supărată, doar se va încrunta, încrucişându-şi braţele.
Uneori este greu să ai tu ultimul cuvânt ori să faci să tacă un copil care înţelege puterea pe care o are asupra adulţilor, cu acest gen de purtare. Atitudinea pozitivă constă în a nu-i arăta că te afectează nazurile copilului. Tăcerea este în aceste situaţii cel mai bun aliat.

Nu eticheta! Despre cum să înveţi copilul să se poarte mai bine cu ceilalţi

Ionuţ, 5 ani, este un băieţel foarte energic, dar care nu are stare. Profesorul de muzică se plânge de el pentru că prea face pe clovnul, iar la grădiniţă toată lumea îl ştie de “faimosul Ionuţ”. Sătulă de această reputaţie negativă a lui, mama o să-l înveţe să se stăpânească mai bine. Ea îi propune un joc complicat. De fiecare dată când refuză să coopereze pe parcursul unei zile, va primi două şanse suplimentare. Dacă ascultă de prima, câştigă două puncte şi ia un singur punct dacă ascultă abia de a doua. Dacă n-o va face, va trebui să stea liniştit pe un scaun timp de cinci minute. Încântat de acest nou joc, ascultă când i se atrage atenţia prima oară, dar apoi nimic nu mai funcţionează. Mama, care îşi păstrează calmul, îl trimite de fiecare dată în scaunul de reflecţie. La sfârşitul zilei, scorul este de douăzeci de puncte şi douăzeci de pauze. Pe măsură ce trec zilele, metoda se va dovedi foarte eficientă, iar Ionuţ va reuşi să asculte de la prima strigare.
Jocul mobilizează atenţia copilului şi creează o motivaţie puternică. Atunci totul devine mai uşor chiar şi faptul de a asculta respectând o cerinţă. Cerinţe de câteva cuvinte, diferite de morală negativă pe care un copil neascultător o aude toată ziua.

Autoritatea bine temperată

  • Înainte de a da un telefon important, de a începe o activitate de “om mare”, anticipează cerinţele copilului, acordându-i în exclusivitate zece minute şi explicându-i că apoi doreşti să nu mai fii deranjată.
  • Este important să vorbeşti cu copilul tău despre mici pedepse la care va fi supus dacă se va comporta urât; acest lucru îl va ajuta să le accepte după aceea mult mai uşor și te va scuti de strigătele de mânie şi de plânsete, cauzate mai mult de surpriza faţă de reacţia parentală decât de pedeapsă în sine.
  • Când s-a terminat, s-a terminat. După ce ai rezolvat o problemă de proastă purtare, treci la altceva şi nu povesti isprava întregii familii, pentru a evita ca micuţul să se simtă mândru de prostiile lui.
  • Dă dovadă de autoritate pozitivă: “Trebuie să-ţi aranjezi jucăriile. Ţi-am adus două coşuri: unul pentru maşinuţe şi unul pentru cărţi.”
  • Lăudându-ţi şi încurajându-ţi copilul atunci când face eforturi, îi dai forţa de care are mare nevoie pentru a înainta cu seninătate în viaţă.

Dacă a luat obiceiul să vorbească urât la cel mai mic semn de furie, să intervii rapid şi propune-i să recurgă la nişte cuvinte familiare, acceptabile pentru a-şi exprima nemulţumirea. Fii prevăzătoare şi alcătuieşte împreună cu micuţul tău o listă de cuvinte urâte pe care nu doreşti să le spună şi avertizează-l că vei înceta să mai vorbeşti cu el vreme de cinsprezece minute, de fiecare dată când va folosi unul dintre acele cuvinte.

Comments

comments