„Să fiu tată de doi băieți este cea mai mare bucurie pe care o trăiesc de aproape 3 ani“

Dragoș Marinescu este marketing manager la Promenada Mall București și tatăl lui Vlad și al lui Răducu. „Două proiecte pe viață și cele mai importante“, le spune el. Despre fiecare în parte ne-a povestit cu pasiune, dragoste și implicare.

Revista „Copii și Părinți“: Ca marketing manager la Promenada, ai responsabilități uriașe. Cât e pasiune, cât e muncă, care e partea cea mai dificilă și care cea mai frumoasă?

Dragoș Marinescu: Pasiune este 100% în tot ceea ce fac aici, iar despre muncă pot spune că este suficient de multă și că nu se termină niciodată într-un Centru Comercial de dimensiunile și dinamica pe care o are Promenada. Practic, aici trăim și respirăm odată cu Mall-ul, iar el crește și se dezvoltă cu noi și prin noi. Nu avem un program fix de la 09:00 la 18:00. Știu doar că la 09:00 trebuie să fiu la birou și plec când terminăm toate prioritățile zilei în curs, dar nu înainte de a pregăti ziua următoare din toate punctele de vedere, nu doar ca marketing, pentru că aici suntem o echipă unită, foarte strâns legați unii de ceilalți.

Dacă băieții tăi și-ar exprima la un moment dat dorința să aibă aceeași meserie ca a ta, ce sfaturi le-ai da?

Să se concentreze foarte mult pe familie, să nu o neglijeze, pentru că devotamentul față de un loc de muncă, oricare ar fi el, presupune și anumite sacrificii și, de multe ori, este mai ușor sa accesezi „resursa familie“ ca să-ți îndeplinești sarcinile de serviciu. Să își facă munca cu dăruire și pasiune, dar în mod echilibrat, deoarece excesele de orice gen nu aduc rezultate sustenabile pe termen lung.

Cum e să fii tată de doi băieți?

Este cea mai mare bucurie pe care o trăiesc de aproape 3 ani. Vlad are aproape 6 ani, iar Radu împlinește 3. Sunt foarte diferiți și, oriunde s-ar afla, reușesc să umple camera cu bucurie și cu energie pozitivă. În cuvinte nu se poate descrie bucuria pe care o trăiesc alături de ei. Ideea generală este că am o stare de bine interioară pe care o port cu mine peste tot. După birou, când ajung acasă și încep al doilea job, job-ul de tată, pot spune că mă simt un bărbat împlinit din toate punctele de vedere. Este un job full time, care te urmărește pretutindeni cu task-uri și deadline-uri ce nu pot suferi amânare. Și acasă, la fel ca la serviciu, este o muncă de echipă și mă bucur de suport, atât la job, cât și în familie.

Te-ai surprins făcând lucruri pe care, înainte să fii tată, nu ai fi crezut vreodată că le vei face?

În mod frecvent fac lucruri pe care nu credeam că le voi face înainte să fiu tată. Am participat și mă ocup în mod activ de creșterea copiilor. Începând cu schimbatul scutecelor până la cititul poveștilor de noapte bună și adormitul pe covor. Îmi amintesc de un lucru cu care eram foarte categoric până la apariția lor, legat de dormitul copiilor în patul nostru. Pentru noi, somnul este foarte important și îmi amintesc cum spuneam foarte des că noi nu vom dormi cu copiii în pat and so on. Încă mai spunem, dar avem două elicoptere mici în așternut: unul de 6 ani și unul de aproape 3, care te lovesc constant cu eliciile lor (mâini, picioare, cap) cât este noaptea de lungă. Surprinzător este faptul că ei se odihnesc atunci când dorm cu noi. Unul mai și cântă operă tragică în liniștea nopții și ne trezim cu urlete în urechi, strigându-ne prin vis. Da, l-ați recunoscut. Este Răducu.

Ce ai învățat de la copiii tăi, de când ai devenit tată?

Am învățat să am răbdare, pentru că, sincer, nu excelam la capitolul ăsta. Știu că nu se vede că aș avea răbdare, dar nu vreți să știți cum eram înante să apară ei în viața mea. Mă ghidam mereu după principiul că Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile, iar în a 7-a s-a odihnit, deci orice proiect care depășea 6 zile era foooarte lung pentru mine. Acum am două proiecte pe viață și sunt cele mai importante proiecte ale mele, adică Promenada și familia sau Vlad și Radu, sau profesionalul și personalul.

Dar tu, ce încerci să îi înveți pe ei?

Sunt o persoană plină de principii, o fire analitică și un tip orientat spre rezultate. Ei bine, tocmai asta nu-mi doresc să îi învăț pe copiii mei. Vreau să ia din sânul familiei exact ceea ce își doresc ei să asimileze. Nu îmi doresc să le impun vreo direcție, nici măcar să le sugerez vreuna, deoarece, în cazul meu, aceste direcții nu s-au adeverit. Tata este profesor doctor de geografie, iar eu nu știu care este capitala Camerunului, de exemplu, bunicul a lucrat toată viața în armată, iar eu am stat cu buletinul expirat câțiva ani de zile ca să nu mă înroleze. Îmi doresc de la ei să fie fericiți în viață, chiar dacă asta presupune să fie CEO al vreunei companii internaționale sau șofer la UBER, ori dansator, doctor, croitor sau antreprenor.
Țin foarte mult la ceea ce se întâmplă în sânul familiei și suntem foarte atenți la ceea ce copiii noștri văd și simt în casă, pentru a avea niște principii de viață solide.

Foto: Dan Nichitiu

Comments

comments