Sarcina ca o… călătorie

interviu-martie-2016

Maria Radu lucrează în domeniul comunicării și este îndrăgostită iremediabil de munte.  Pasiunea sa este atât de mare, încât, împreună cu Mary, colega ei, a pus pe picioare un blog de călătorii. Pe www.divainbocanci.ro, găsiți toate aventurile ei cu rucsacul în spate și cu… burtica de graviduță în față. Pentru că, da!, Maria nu a renunțat la această pasiune nici în timpul sarcinii!

Revista „Copii și Părinți“: Când au început să devină călătoriile o adevărată pasiune pentru tine?

Maria Radu: Călătoriile au trecut de la clasicul concediu la pasiune când aveam 23 de ani și am plecat cu o prietenă la Roma. Acel moment a marcat o multitudine de prime dăți: primul zbor cu avionul, prima dată doar pe banii mei, cu o hartă și fără siguranța all inclusive-ului. Am bătut orașul la picior, am vizitat ruinele Pompeiului, Vaticanul, străduțele murdare din Napoli și mai că am făcut insolație în ultima zi pe plaja din Ostia. La nici două săptămâni de la întoarcerea acasă, ne cumpăram bilete pentru Barcelona în toamnă. Vara aceluiași an m-­a prins cu rucsacul în spate într­-un tur al țării de vreo două săptămâni în care am stat la cort, am alternat orașele cu stațiunile montane, culminând cu o tură incredibilă pe Negoiu, prima tură adevărată de munte pentru mine. Atunci și acolo, în echipamentul nu tocmai adecvat și cu dureri groaznice în tălpi, am hotărât că eu, fără munte și plecări, nu pot sta.

Și când te­-ai gândit să transformi această pasiune într­-un blog de călătorii?

Ideea blogului nu a venit peste noapte, a fost coaptă la foc mocnit în fiecare tură pe munte, pe care o povesteam cu lux de amănunte și de „n“ ori celor care mă întrebau, oferindu-le sfaturi despre echipament, traseu și alte detalii. Călătoream deja de ceva timp și băteam potecile munților din România, mai luasem contact și cu alte proiecte, lucrasem câțiva ani pentru două festivaluri montane și simțeam nevoia de a da și altora din bagajul de cunoştinţe și experiențe acumulate. Îmi doream să inspir lumea la aventură și să creez o comunitate, un loc unde să facem schimb de experiențe.

Apropo, cum te­-ai gândit la această denumire (divainbocanci)?

Este o poveste tare amuzantă care începe cu două fete, cocoțate pe tocuri, care păreau construite să ne însângereze picioarele, așteptând în ploaie un taxi în fața Ateneului. Eu și Mary, colega de site, tocmai participasem la un eveniment cu ștaif care ne secase de energie. Odată ajunsă la căldurica banchetei din spate a taxiului și cu pantofii azvârliți cât colo cu o mișcare de gambă, am răbufnit plină de năduf: „Eu nu­-s divă pe tocuri, sunt divă­-n bocanci!“. Am chicotit complice și mi-­am amintit că la prima tură serioasă pe munte, cea pe Negoiu, un tip care urma să ne devină bun prieten ne­-a alintat, în glumă, „divele munților“. Am zis că ăsta-­i musai un semn și așa i­-a rămas numele.

Ce sfaturi ai da tu unei graviduțe care vrea să urce pe munte?

Mi­-am dorit ca, odată ce am încercat, la rândul meu, mersul pe munte gravidă, să inspir și alte femei să o facă. În primele două trimestre, de exemplu, am urcat destul de mult pe munte, adaptând însă traseele la noile mele nevoi, greața și oboseala din primul și dimensiunea burții din al doilea. Am creat, prin urmare, secțiunea specială pe site denumită „Mami în bocanci“. Acolo scriu despre provocările și beneficiile mersului pe munte în timpul sarcinii, cum îți poți adapta echipamentul și ce să porți în condițiile în care oferta din magazine este inexistentă și ofer câteva tips & tricks ca să­-și facă turele mai confortabile și mai sigure. Pentru că sunt foarte multe de spus, dacă ar fi să fac un rezumat și să dau un singur sfat unei gravide care vrea să meargă pe munte ar fi să își asculte bine corpul, să se informeze și să facă pace cu noile limite, scopul nu mai este vârful, ci mișcarea și starea de bine. Bravura n­-are ce căuta în situația aceasta!

În afară de mersul pe munte, ce alte activități fizice ai mai făcut în timpul sarcinii?

În timpul sarcinii am continuat să merg pe munte atât din plăcere, cât și pentru a compensa faptul că nu mai făceam la fel de multă mișcare în timpul săptămânii din cauza extenuării specifice la început de sarcină și a programului de lucru full time. Din păcate, la mersul pe bicicletă (mtb) am renunțat destul repede din cauza durerilor de spate și bazin, dar o să mă întorc la armăsarul meu pe două roți cât de curând. Concret, la început, am scăzut din intensitatea antrenamentelor de forță, am trecut la pillates și power yoga ca, mai apoi, în ultimul trimestru, să mă limitez la yoga specială pentru perioada prenatală sau o variantă mai blândă (gentle yoga). Știu că pare complicat, dar de fapt sunt atât de multe resurse pe internet și filmulețe care te ghidează pas cu pas, încât este imposibil să nu găsești ceva pe gustul și nevoile tale fără a trebui să ieși din casă. Astfel că, dacă ar fi să aleg un singur tip de exercițiu fizic, ar fi yoga, eventual pe munte.

În curând vei deveni mamă. Îl vei lua pe bebe cu tine în călătorii?

Intenționez să continuu campania #niciunweekendacasa, lansată pe site anul trecut, dar de data aceasta și cu cel mic. Venirea copilului nu o văd ca pe o scuză de a înceta să fac ce-mi place, ci, dimpotrivă, un motiv în plus de a explora lumea. Momentan sunt în faza de cercetare pe sisteme de purtat și metode de a ne face călătoriile cu cel mic cât mai plăcute și mai confortabile.

Comments

comments