Simţurile bebeluşului tău

sarcina_14

Departe de a pluti, ca în vis, într-o lume acvatică, rupt de tot ce se întâmplă în jurul lui, copilul tău munceşte din greu să-şi dezvolte simţurile – şi, surprinzător, există numeroşi factori care le stimulează. Simţul tactil, gustul, mirosul şi văzul copilului tău nenăscut sunt stimulate de ce se întâmplă în corpul tău, ca şi de senzaţiile care ajung la el filtrate dinspre lumea exterioară. Iar dacă învaţă să îţi recunoască vocea ori mirosul şi gustul mâncărurilor pe care le mănânci, aceasta îi poate da o senzaţie de familiaritate şi de siguranţă după naştere.

SIMŢUL  TACTIL

Simţul atingerii este primul pe care şi-l dezvoltă bebeluşul. Cam în aceeaşi perioadă în care începe să se mişte – la 7 sau 8 săptămâni, începe să reacţioneze şi la atingere. La început doar buzele îi sunt sensibile, dar curând va arăta reacţii şi la nivelul obrajilor şi al frunţii. În săptămâna 10-11 capătă sensibilitate la atingere şi palmele copilului, care va începe să-şi atingă faţa – curios probabil, să vadă cum arată. La 14 săptămâni, tot corpul copilului tău, cu excepţia spatelui şi a creştetului capului, reacţionează la atingere ca şi copiii nou-născuţi.

GUST ŞI MIROS

Copilul tău începe să înghită lichid amniotic din săptămâna 12 şi va continua să o facă pe toată durata sarcinii. Unii specialişti sugerează că, prin această ingerare, copilul începe să înveţe despre gust şi miros, deoarece lichidul amniotic păstrează ceva din aroma şi din mirosul mâncărurilor pe care le consumi. Când mănânci usturoi, de exemplu, copilul îl poate gusta şi mirosi pe câteva căi: usturoiul trece din sângele tău în cel al copilului şi îi poate stimula receptorii senzitivi din nas. În al doilea rând, usturoiul se dispersează direct în lichidul amniotic, iar copilul tău îl poate mirosi şi gusta atunci când respiră sau înghite. În al treilea rând, dacă usturoiul este eliminat din corp când copilul urinează în lichidul amniotic, el poate primi o nouă şansă de a-i simţi gustul, atunci când înghite lichid amniotic. Aşadar dacă gustul unei mâncări cu usturoi este resimţit de tine vreme de câteva ore, pentru copilul tău s-ar putea să dureze 24 de ore sau mai mult.

AUZ

Modul în care bebeluşul reacţionează la sunete a fost studiat în amănunt, în mare parte deoarece auzul este simţul cel mai uşor de stimulat în interiorul uterului. Copilul începe să reacţioneze la sunete din săptămâna 24 şi, cu cât este mai puternic sunetul, cu atât mai puternică este reacţia. Mediul copilului tău este plin de sunete bogate şi variate: bătăile inimii tale şi sângele pulsând prin artere şi vene formează fundalul sonor, iar copilul aude şi bolboroselile intestinale din stomacul şi intestinele tale. Sunete din exteriorul corpului, cum ar fi vocile, muzica sau televizorul, pot şi ele să treacă prin abdomen şi să fie auzite de bebeluşi. Copilul aude însă aceste sunete mult mai încet decât le auzi tu. Aceasta deoarece, când unda sonoră pătrunde în corpul tău, o bună parte este reflectată sau absorbită de haine şi tesături – doar o mică parte din zgomot străbate peretele abdominal şi ajunge la urechile copilului. Sunetele cu frecvenţă înaltă se reflectă mai uşor, aşa că bebeluşul aude mai ales sunetele de frecvenţă joasă.

VĂZ

Văzul copilului este cel mai puţin stimulat, în mediul apos în care trăieşte acesta, şi ultimul care se dezvoltă. Pleoapele lui rămân închise până în săptămâna 27, apoi ochii i se deschid şi începe să clipească, experimentând probabil reflexul de care va avea nevoie după naştere. Totuşi, în interiorul uterului, lumea copilului tău este, în esenţă, una întunecată. Aceasta deoarece pielea de pe abdomen şi hainele pe care le porţi împiedică orice urmă de lumină să ajungă la el. Dacă ar fi să faci plajă într-o zi cu soare puternic, purtând doar bikini, s-ar putea ca el să perceapă o strălucire portocalie prin pielea ta – asemănător cu ceea ce vezi tu când pui palma peste o lanternă. Studiile au arătat că pupilele copilului se pot contracta şi dilata începând din săptămâna 33 şi că, în acest stadiu, s-ar putea să distingă şi formele.

O GURIŢĂ SENSIBILĂ

Copilul tău ar putea să-şi sugă degetul în timp ce se află în uter, chiar dacă nu a făcut încă legătura între supt şi potolirea foamei. În corpul imatur al fătului, limba, cu sutele ei de terminaţii nervoase, este una dintre părţile cele mai sensibile, iar suptul este o modalitate excelentă de a studia împrejurimile. Acesta se vede foarte clar în comportamentul copiilor mici, care bagă în gură obiecte cu care nu sunt familiarizaţi pentru a-ţi face o idee despre textură şi proporţie, mai degrabă decât pipăindu-le cu mânuţele încă stângace.

 

GEMENII REACŢIONEAZĂ UNUL FAŢĂ DE CELĂLALT

Pe lângă faptul că se află în strânsă proximitate fizică, gemenii se împing deseori pentru a ajunge într-o anumită poziţie. Dacă unul se întinde şi îl atinge pe celălalt, fratele sau sora lui reacţionează la atingere şi, deseori, răspunde la fel. Aceasta poate fi începutul afinităţii pe care cei mai mulţi gemeni o păstrează toată viaţa. Deseori, unul dintre gemeni este mai activ decât celălalt şi reacţionează mai prompt la un stimul, cu o accelerare a bătăilor inimii sau o lovitură mai puternică; diferenţele par să se păstreze de-a lungul vieţii.

SFAT
Ce îi place şi ce nu îi place bebeluşului – cercetările au arătat că, încă dinainte de a se naşte, copiii par să facă diferenţa dintre gustul dulce şi cel amar, înghiţind mai mult atunci când lichidul amniotic conţine o substanţă dulce şi mai puţin atunci când este amar. Aşa că s-ar putea să nu dureze mult până când copilul din pântecele tale va începe să îţi recunoască dieta.

 

Ştiai că laptele matern păstrează, în linii mari, aceleaşi arome ale dietei pe care o adopţi? Reţine că o schimbare radicală a dietei după naştere poate face bebeluşul să se obişnuiască mai greu cu alăptatul.

 

Comments

comments