Sindromul de apnee în somn

Apneea în somn: care sunt cauzele, simptomele, tratamentele? Se poate întâlni și la bebeluși sau copii? Ioan Alexandru Bulescu, medic specialist ORL, ne-a răspuns la toate întrebările, în interviul de mai jos:

Ce este sindromul de apnee în somn?

Sindromul de apnee în somn este reprezentat de opriri repetate ale respirației în timpul somnului, asociate cu sforăit, senzație de sufocare în timpul nopții, dar și cu somnolență în timpul zilei și oboseală cronică.

Pot suferi de apnee în somn și copiii sau bebelușii?

Sindromul de apnee în somn este descris atât pentru adulți, cât și pentru copii și bebeluși. Incidența sindromului la copii este mai rară față de adulți, fiind considerat că poate afecta între 2-5% din copii.

Există mai multe tipuri de apnee?

Din punct de vedere etiologic, există trei tipuri principale de apnee în somn: apnee obstructivă, centrală și mixtă.

Ce le diferențiază?

Forma de apnee în somn întâlnită cel mai frecvent este apneea obstructivă în somn, caracterizată de îngustarea și apoi obstrucția completă a căii respiratorii superioare prin relaxarea excesivă a musculaturii faringiene, evenimente care se întâmplă repetat, uneori de câteva sute de ori pe noapte. Apneea centrală este o formă mai rară de apnee în somn și este reprezentată de o tulburare de inițiere a respirației în timpul somnului. În această situație, semnalul inițiat de creier și trimis către mușchii inspiratori lipsește pentru diferite perioade de timp. De obicei, apneea centrală este determinată de alte probleme de sănătate, mai frecvent cardiologice sau neurologice, dar poate fi asociată și cu unele medicamente sedative și hipnotice. Apneea mixtă sau complexă este o combinație între apneea obtructivă și cea centrală, având caracteristici specifice ambelor tipuri. A fost observată la pacienți în tratament pentru apnee obstructivă, care aveau în continuare simptomatologie, datorită apariției apneilor de tip central.

Se poate transmite apneea pe cale ereditară?

Nu există date care să ateste vreo componentă genetică a sindromului de apnee în somn. Cu toate acestea, pacienții care au în familie rude cu apnee în somn pot fi predispuși să dezvolte la un moment dat acest tip de patologie.

Cum își dă seama o mamă că bebelușul/ copilul suferă de apnee?

Cel mai frecvent simptom ale sindromului de apnee în somn la copii este sforăitul, de cele mai multe ori asociat cu alte semne ale unui somn anormal; putem discuta aici despre pauze repetitive și lungi în respirație, respirație pe gură în cea mai mare parte a timpului de somn, somn neliniștit, agitat. Cel mai important lucru pe care îl pot face părinții care suspectează că au un copil care suferă de apnee în somn este să consulte un medic specialist.

Care sunt principale cauze ale apneei?

Cel mai frecvent tip de apnee în somn este apneea obstructivă. Pentru acest tip de apnee cea mai frecventă cauză este îngustarea căilor respiratorii superioare în timpul somnului, determinată de creșterea în volum a vălului palatin, a amigdalelor palatine și a bazei de limbă, dar și de hiperlaxitatea pereților laterali ai faringelui. Toate aceste elemente sunt agravate pentru pacienții care au o tulburare de respirație nazală, dată de o deviație de sept nazal, o hipertrofie a cornetelor nazale, o rinosinuzită cronică etc.

Există o statistică a suferinzilor de apnee în România?

Deși nu există o statistică specifică pentru această patologie pentru pacienții din România, considerăm că sindromul de apnee în somn poate să afecteze până la 8-9% din femeile cu vârste între 45 și 65 de ani, și până la 20-25% din bărbații de aceeași vârstă. Incidența bolii este crescută mai ales la pacienții supraponderali/obezi.

Unde poate duce apneea dacă nu e tratată corespunzător?

Lipsa de diagnostic și de tratament pentru apneea în somn este o problemă la nivel global. Complicațiile sindromului sunt importante, cu răsunet clinic masiv, la nivelul sistemului cardiovascular, neurologic, endocrin, metabolic. Bolile cardiovasculare sunt de departe cele mai frecvente complicații ale apneei în somn. Studii extinse au concluzionat că există legături strânse ale sindromului cu hipertensiunea arterială, fibrilația atrială, accidentul vascular cerebral, boala coronariană ischemică și insuficiența cardiacă. Din aceste boli, hipertensiunea arterială rezistentă la tratament este cel mai des întâlnită, inclusiv la populația tânără care suferă de această patologie, astfel încât este considerat că apneea în somn este factor independent care poate determina și/sau agrava hipertensiunea arterială. Datorită microtrezirilor și scăderii saturației în oxigen, tulburările de ritm cardiac sunt frecvente la acești pacienți, cea mai comună patologie din această categorie fiind fibrilația atrială. Atât hipertensiunea arterială, cât și fibrilația atrială sunt importanți factori de risc pentru apariția accidentelor vasculare cerebrale.

Pe lângă riscul complicațiilor sistemice, este dovedit că sindromul de apnee în somn este asociat cu un risc crescut de a provoca sau a fi implicat în accidente rutiere grave. Se consideră că persoanele care suferă de apnee în somn au un risc de 3 până la 15 ori mai mare de a fi implicate într-un accident rutier. Acest risc este explicat de somnolența diurnă de care suferă acești pacienți datorită fragmentării excesive a somnului.

Cum se tratează?

Scopul tratamentului pentru sindromul de apnee obstructivă în somn este menținerea permeabilității căilor respiratorii superioare, reducerea sau abolirea sforăitului, stabilizarea saturației în oxigen în timpul somnului, și de fapt, normalizarea respirației în somn, având ca efect reducerea riscurilor de complicații, reducerea somnolenței diurne și creșterea calității vieții. Tratamentul apneei obstructive în somn este necesar pentru orice grad de apnee, fiind disponibile mai multe modalități de tratament. Cea mai eficientă metodă de tratament în majoritatea cazurilor este terapia cu presiune pozitivă continuă (CPAP – continuous positive airway pressure). Avantajul acestui tip de tratament este dat de faptul că este noninvaziv, ușor de suportat de către pacienți. Acest tratament este realizat cu un dispozitiv care generează un curent de aer cu presiune pozitivă, menținând astfel calea respiratorie deschisă, favorizând o respirație normală și un somn normal. Alte metode de tratament sunt reprezentate de terapia pozițională, terapia mio-funcțională, dispozitivele de avansare mandibulară sau de chirurgia somnului. Terapia pozițională se poate recomanda în situații specifice în care este evident că majoritatea evenimentelor obstructive apar în timpul unei anumite poziții în somn, de obicei întins pe spate.

Ce este mai exact terapia mio-funcțională?

Terapia mio-funcțională este o tehnică apărută mai recent, cu rezultate satisfăcătoare pentru cazurile selectate. Este vorba de o terapie prin care, cu ajutorul unor exerciții se încearcă tonifierea mușchilor faringieni și ai limbii, împiedicând astfel relaxarea lor excesivă. Acest tip de terapie este deocamdată folosit pentru forme foarte ușoare de apnee în somn sau ca metodă adjuvantă în combinație cu chirurgia sau terapia cu presiune pozitivă.

Dar dispozitivele de avansare mandibulară?

Dispozitivele de avansare mandibulară se pot folosi ca metode de tratament și au rolul de a menține deschis spațiul respirator avansând baza de limbă și uneori chiar și vălul palatin, cu rezultate foarte bune. Pentru acest tip de terapie este necesară colaborarea cu un medic specialist ortodont, care poate regla dispozitivul. Cât despre chirurgia somnului, este o supraspecializare a chirurgiei ORL, care printr-o serie de tehnici chirurgicale asupra nasului, vălului palatin, faringelui și bazei de limbă, are rolul de a repoziționa elementele moi ale gâtului, împiedicând colabarea acestora în timpul somnului. Aceste tehnici chirurgicale se pot aplica în majoritatea situațiilor, după ce terapia cu presiune pozitivă a eșuat, pentru a favoriza sau ușura terapia cu presiune pozitivă, sau ca terapie de primă intenție. În cazul copiilor, de cele mai multe ori, tratamentul chirurgical (adenoidectomie, amigdalectomie) este de primă intenție, având rezultate foarte bune. Deși există o serie de tipuri de tratament, cel mai important este ca pentru fiecare pacient tratamentul să fie personalizat, ținând cont și de preferințele pacientului, pe lângă datele medicale.

Se poate trăi cu apneea?

Sindromul de apnee în somn are o evoluție cronică, însă cu tendința la agravare și la complicații. Statisticile au arătat că, pe lângă riscurile descrise, calitatea vieții pacienților care suferă de apnee în somn este mult mai scăzută față de loturile de control. Atât timp cât apneea în somn este ținută sub control de oricare din soluțiile de tratament, calitatea vieții este foarte bună și se poate trăi normal.

Când reprezintă apneea un semnal de alarmă care poate duce la consecințe nefaste?

Apneea în somn reprezintă întotdeauna un semnal de alarmă, iar în cazul în care o persoană consideră că ar putea suferi de acest sindrom ar trebui să meargă la un medic specialist pentru un diagnostic corect și un tratament personalizat.

Care e diferența dintre apnee și astm? Poate fi confundată apneea cu alte boli?

Deși există niște date care arată că sindromul de apnee în somn ar putea fi uneori agravat la pacienții care suferă de astm, cele două boli sunt complet diferite din punct de vedere al apariției, apneea în somn apărând numai în timpul somnului, pe când crizele de astm neavând o perioadă specifică în care apar. Legat de alte patologii, sindromul de apnee în somn ar putea fi asociat și cu alte tulburări de somn ca insomnie sau sindrom al picioarelor neliniștite, care ar putea determina persistența somnolenței în ciuda tratamentului eficient al apneei.

Comments

comments