Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg!

cu-tati-ianuarie

Să facem cunoştinţă: tati este Grigore Ioan Ionescu, între prieteni e Grig, iar bebe este Vladimir Andrei şi are 4 luni, iar între prieteni el este Vladi. Doi băieţi pe cinste pe care am avut onoarea să-i luăm la întrebări; ce-i drept, ne-a răspuns doar unul dintre ei, însă pentru noi a fost suficient, pentru că a dat tot “din casă”. Ne-a povestit cum i-a schimbat viaţa apariţia micuţului Vladi, dar şi toate trăirile pe care le are încă de atunci, ca părinte.

1.Bună Grig. E grozav să fii tătic?

Salut. Sentimentele trăite de un tătic nu pot fi descrise în cuvinte. Sunt sentimente profunde şi unice.

2.Cum te vedeai că tată înainte şi cum este de fapt?

Înainte? Hmmm…Fiind primul copil, aşteptam cu nerăbdare venirea lui pe lume deoarece mă gândeam la modul în care am fost crescut şi educat de părinţii mei şi totul părea foarte simplu. Din momentul în care l-am ţinut pentru prima dată pe Vladi în braţe am realizat că “socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg”… dacă înainte consideram că totul trebuie să decurgă conform unui anumit program, că bebe trebuie să stea doar în camera lui, că va rămâne cu bunica pentru ca noi să avem “timpul” nostru, ţin să spun că toate acestea sunt mituri… la primul scâncet eram lângă pătuţul copilului; când plânge nu ştii ce să faci mai întâi şi mai repede pentru a-l linişti.

3.Îţi aminteşti când ai pus primul scutec?

Cred că am schimbat primul scutec chiar în prima săptămână. Nu ţin minte exact cât timp mi-a luat, dar îmi amintesc foarte bine cât de “stângaci” eram şi ce complicat mi se părea.

4.Ce făceai când parcă nu se mai oprea din plâns?

Plânsul… offf… nopţile nedormite… dacă nu ar exista, mulţi părinţi ar fi mai fericiţi. Îmi amintesc destul de bine cum îl plimbăm pe rând prin casă, cum îi cântăm, cum dansam cu el şi totul parcă era în zadar uneori… nimic din tot ceea ce făceam noi parcă nu îl liniştea (cel puţin asta era impresia noastră). Niciodată nu am crezut că voi ajunge să cânt şi să dansez muzică populară, aşa cum am făcut-o în perioada de glorie a colicilor . Acum îmi aduc aminte cu drag de nopţile în care am cântat şi dansat cu Vladi în braţe, repertoriul fiind unul foarte vast.

5.Cât de mult te-ai implicat în creşterea copilului tău?

M-am implicat foarte mult şi îi sfătuiesc pe toţi viitorii tătici să facă la fel. În primele săptămâni ne-a fost un pic mai greu. Tocmai de aceea, am considerat ca sarcinile trebuie împărţite pentru ca totul să decurgă normal. Eu scoteam bebeluşul la plimbare, stăteam cu el cât timp mama încerca să se odihnească. Pentru că sunt pasionat de gătit, mi-am luat foarte în serios rolul şi pregăteam de fiecare dată masa pentru mămică şi biberonul de completare pentru bebe. Încă de la început am participat la băiţa lui Vladi şi am făcut tot ce a fost necesar pentru a-i fi de ajutor soţiei mele.

6.S-a schimbat relaţia pe care o ai cu soţia ta, de când a apărut copilul?

Pentru că relaţia noastră are la bază sentimente profunde de dragoste şi respect, am trecut foarte uşor la următoarea etapă, în care totul se raportează în mare măsură la copil, iar noi încercăm să facem tot posibilul să avem timp şi pentru noi.

7.Cum stai la capitolul “răbdare”?

În copilărie, bunicul îmi repeta adesea că “răbdarea este o mină de aur” şi că dacă voi avea răbdare, pot obţine totul… aşadar la acest capitol stau foarte bine.

8.Ce jocuri aveţi doar voi doi, şi ce secrete ştii doar tu?

Pentru că Vladi este un copil foarte activ şi am ajuns în faza în care ne descoperim mânuţele şi picioruşele, profit de asta pentru a face “sport” pentru că asta îl ajută atât în dezvoltarea fizică cât şi în cea psihică: înotăm, facem abdomene, rotiri de braţe, simulăm mersul pe bicicletă…

Secretul nostru: dragostea nemărginită pe care i-o purtăm mamei.

9.Ai alţi prieteni tătici cu care împărtăşeşti experienţa? Despre ce vorbiţi atunci când deschideţi subiectul “copii”?

Daaa… ne întrecem în a ne lăuda mai tare pruncii şi în a demonstra cât de dedicaţi suntem copiilor noştri.

10.Cum te vezi în viitor, cu un adolescent? Crezi că vei fi mai degrabă permisiv sau mai sever?

Încă nu am ajuns să mă gândesc cum voi proceda când Vladi va fi adolescent. Prefer să trăiesc şi să mă bucur de fiecare clipă alături de fiul meu, iar pe viitor mă voi adapta “vremurilor” de atunci. Îmi doresc foarte mult să fiu un părinte echilibrat şi un foarte bun prieten pentru Vladi.

Comments

comments