Studii noi despre nașterea prematură

Noi studii realizate de cercetătorii americani au scos la iveală posibilitatea existenței unei legături între nașterea prematură și sistemul imunitar al mamei. Dezvoltarea unor potențiale tratamente ar putea elimina, în consecință, multe cazuri de naștere prematură.

Citokinele, prezente în lichidul amniotic la nașterile premature

Citokinele, acele mici proteine care alertează organismul în cazul unei infecții și intervin în mecanismele inflamației, au fost găsite în lichidul amniotic al multor femei care au născut prematur. În prezent, cercetătorii americani caută să afle dacă stoparea răspunsului imun are drept consecințe și oprirea riscului de naștere prematură. „Răspunsul imun“ este definit pe pagina anatomie.romedic.ro, de către dr. Dolfi Alexandra, ca „un ansamblu de fenomene ce se desfășoară în cascade, ce apar ca urmare a interacțiunii specifice a sistemului imunitar cu antigenul (n.r. substanță străină organismului)“. Studiul a fost făcut de către cercetătorii de la Universitatea din Connecticut.

Descoperirea din laborator

Nașterea prematură este în America principalul motiv al decesului infantil și al dizabilității. Cauzele pot avea legătură fie cu mama, fie cu fătul, fie cu amândoi. Printre cauzele cel mai des întâlnite sunt: anumite infecții ale gravidei, consumul de droguri sau alcool în perioada sarcinii, afecțiuni ale uterului ori ale colului uterin. Studiul de la Universitatea din Connecticut a început dintr-o curiozitate. Doi medici, Christopher Nold, obstetrician, și Anthony Vella, imunolog, au vrut să afle care este rolul sistemului imunitar în situația nașterilor înainte de termen. Știau deja că au fost găsite citokine în lichidul amniotic al multor femei care născuseră prematur. „Există o mulțime de mecanisme anti-inflamatorii care împiedică respingerea precoce a fătului. Așa că ne-am gândit că poate o inflamare periculoasă, care ar trece peste bariera de toleranță, ar declanșa travaliul prematur“, spune Anthony Vella (sursă: sciencedaily.com). Nold și Vella au colectat celule din tractul genital feminin și din lichidul embrionar în care a stat prematurul și le-au expus în laborator la culturi de bacterii. După cum se așteptau, celulele au produs o mulțime de citokine. Numai că cercetările lor au evidențiat că nu citokinele erau sursele primare ale inflamării. Le-a atras atenția, în schimb, factorul stimulator al coloniilor de granulocite-macrofage (GM-CSF). GM-CSF, tot un fel de citokină, contribuie la creșterea accelerată a celulelor devenind macrofage. Iar macrofagele sunt prima strategie de apărare a sistemului imunitar în lupta cu bacteriile. La femeile însărcinate, numărul lor tinde să crească imediat înainte de naștere, însă nu este suficient de clar dacă acest proces are legătură cu nașterea în sine sau este un efect secundar al altui proces – evidențiază studiul. Observațiile cercetătorilor sunt oarecum intrigante, deoarece există deja un medicament care blochează GM-CSF. Oricum, analizele în laborator continuă, iar începutul este promițător.

Testul care prezice nașterea prematură

Nașterea prematură este un subiect de interes pentru mulți cercetători. În lume, în fiecare an, sunt înregistrate aproximativ 15 milioane de astfel de cazuri. Conform AGERPRES, un grup de oameni de știință americani și danezi „a dezvoltat un test de sânge, necostisitor, ce poate prezice cu o acurateţe de 80% dacă o femeie gravidă va naşte prematur“ (citiți mai multe în articolul „Riscul de naștere prematură, prezis printr-o simplă analiză de sânge“, de pe www.agerpress.ro). Grupului i s-a alăturat și Stephen Quake (Universitatea Stanford), cel care a descoperit acum 10 ani un test de sânge pentru depistarea sindromului Down. Testul respectiv se anunță a fi mai eficient decât cele create până acum, incluzând și estimarea datei nașterii. În momentul în care va fi disponibil pe piață, prețul lui va fi accesibil și femeilor din zonele sărace.

Mărturia unei mame care a născut prematur

Dacă nu știți povestea Antoniei Zaharia și a Ilincăi, vă lăsăm aici doar începutul. Antonia a născut prematur, iar mărturisirea ei o găsiți, integral, pe site-ul revistei „Copii și Părinți“, revistacsp.ro, articolul „Ilinca, mica eroină“. Veți afla ce a învățat o mamă de la un pui de om, mic cât o palmă, în ce constă măreţia vieţii şi a curajului, adevăratul sens al clişeisticului „Va fi bine!“:

Intrasem în a 31-a săptămâna de sarcină. Am văzut-o imediat după naştere, asistenta a fost drăguţă şi a ţinut-o puţin în dreptul ochilor mei. Aşa cum era împachetată, i-am văzut doar feţişoara – foarte mică şi zbârcită, nu mi s-a părut mult diferită. A doua zi am văzut-o la terapie intensivă şi a fost greu, mă uitam la ea şi nu îmi venea să cred că respiră. Mă aşteptam să fie mică, dar ea era foarte mică! Nu avea niciun pic de grăsime sau colăcel, doar pielea care îi acoperea oasele şi care atârna. Cred că nasul mi s-a părut singurul loc unde o puteam privi, până mi se regla respiraţia. Ilinca a fost un copil prematur şi dismatur. Capul, care mie mi se păruse aproape normal, era mare în comparaţie cu restul corpului; degetele erau ca nişte beţe de chibrit lungi şi transparente“.

Comments

comments