Tatăl mămos şi mama dură

copil-32

Un subiect extrem de des abordat în zilele noastre. Autoritatea a fost mult timp domeniul tatălui, dar astăzi observăm că totul s-a schimbat, iar taţii sunt mai mămoşi şi mai puţin rigizi. De asemenea, în familiile monoparentale, numeroase mame exercită atât funcţia de tată, cât şi pe cea de mamă. Oare ce este realmente un câştig pentru copil din toate acestea? Ne explică Dr. Marie-Noelle Tardy, pedopsihiatru.
Autoritatea ţine de domeniul ambilor părinţi şi aşa a fost întotdeauna, mai ales din vremea când mamele petreceau mai mult timp acasă. În schimb, recursul la reguli ţine mai mult de domeniul tatălui, care trebuie să împiedice fuziunea mamă-copil să se perpetueze şi să-i deschidă copilului orizontul către viaţa exterioară, permiţându-i să-şi ocupe locul în lume. Autoritatea nu are nimic în comun cu rigiditatea, care este o reacţie de apărare psihologică foarte nefastă pentru dezvoltarea unui copil. Taţii rigizi ar trebui să ceară ajutor psihologic, iar aceia care au apaleat la acesta, se bucură că au făcut-o! Latura maternală a taţilor de azi este foarte importantă, deoarece mamele lucrează adesea în afara căminului, iar o interschimbabilitate a rolurilor este necesară – cum se întâmplă în cazul unei despărţiri sau al văduviei.
În cazul familiilor monoparentale, mamele singure trebuie să se ferească de epuizare. Acelea care primesc ajutor din partea tatălui – sub forma banilor sau a timpului petrecut alături de copil – sunt mai puţin împovărate decât celelalte, dar numai în cazul în care conflictul conjugal a fost depăşit, iar copilul nu devine un instrument. Pentru o bună dezvoltare a copilului, este important ca mama să-i recunoască tatălui un rol veritabil. În general, aceste mame se descurcă foarte bine, când au o atitudine deschisă spre exterior. Dacă avem de-a face cu o familie monoparentală, maternală la origine (când copilul nu şi-a cunoscut deloc tatăl), este important să-i reamintim copilului că tatăl a contribuit la conceperea lui. Faptul de a include anumiti bărbaţi în viaţa lui (unchi, naş, bunic, prieten) îl va ajuta să se dezvolte!

Despre erori! În cazul mamei singure, eroarea cea mai frecventă este aceea de a se izola alături de copil. Legătura cu alte mame sau cu alte familii poate fi salvatoare pentru recâştigarea forţei, dar şi pentru a-i permite copilului să se integreze în societate. În cazul tatălui, rolul acestuia nu este de a deveni o a doua mamă, eroarea fiind că nu-i permite copilului să perceapă mai uşor care este specificul sexelor, deoarece acesta se confruntă neîncetat cu schimbarea rolurilor.

Sursă: Ghidul Părinţilor, Autoritatea parentală – Madeleine Deny, Editura Corint Utilis.

Comments

comments