Tot ce trebuie să ştii despre Sindromul Copilului Zgâlţâit (SCZ)

Cum îţi dai seama dacă un copil suferă de SCZ, cum îi poate influenţa dezvoltarea şi de ce este bine să fim cât mai bine informaţi asupra acestui sindrom? Ne-a răspuns la întrebări Conf. Dr. Tatiana Ciomârtan, medic primar pediatru, medic specialist ATI (Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului „Alessandrescu-Rusescu“, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“).

Revista „Copii şi Părinţi“: Ce este, în termenii cei mai simpli, Sindromul Copilului Zgâlţâit?

Conf. Dr. Tatiana Ciomârtan: Sindromul Copilului Zgâlţăit este o formă de traumatism cranian prin abuz – de cele mai multe ori neintenţionat, o constelaţie de leziuni ameninţătoare de viaţă care se produc atunci când un părinte sau o persoană care îngrijeşte un copil îl zgâlţâie în mod violent, de regulă în încercarea de a opri o criză de plâns inconsolabil. Reprezintă o tragedie pentru familie şi pentru comunitate, care răpeşte copilului posibilitatea de a avea o viaţă normală, sănătoasă.

De-a lungul experienţei dvs., ca medic, v-aţi confruntat cu multe astfel de cazuri?

Deşi în multe ţări nu există statistici cu privire la abuzul asupra copiilor – şi România nu este o excepţie – şi simptomele SCZ nu sunt încă recunoscute de către mulţi medici, statisticile din SUA pot fi considerate reprezentative pentru o problemă globală.
• SCZ este responsabil de peste 50% dintre leziunile neaccidentale pe care le suferă copiii şi este cea mai frecventă cauză de deces la copiii abuzaţi;
• se estimează că între 1400 şi 10000 de cazuri de SCZ apar anual numai în SUA;
• 21-74 la 100000 copii din întreaga lume sunt victime ale SCZ (sursa: ISPCAN, 2008);
• se estimează că pentru fiecare caz diagnosticat, există 150 de cazuri nediagnosticate – pentru că ajung la medic la mult timp de la momentul zgâlţâirii, cand sunt decelabile doar sechelele, a căror cauză este greu de precizat.

Cât de informaţi sunt părinţii din România legat de acest subiect?

Este greu de apreciat cât de informaţi sunt părinţii din România, noi încercăm din 2007 să le oferim infiormaţii despre Sindromul Copilului Zgâlţâit, de când Institutul Naţional pentru Sănătatea Mamei şi Copilului „Alessandrescu-Rusescu“ şi Fundaţia Inocenţi au început un proiect de informare a profesioniştilor din domeniu, de care au beneficiat, de-a lungul anilor, peste 2500 de studenţi, medici neonatologi, pediatri, de familie, asistenţi medicali, asistenţi sociali, psihologi şi părinţi, dar resursele noastre sunt limitate.

Cum îşi poate da seama un părinte dacă copilul suferă de acest sindrom în cazul în care micuţul a fost lăsat, să spunem, cu altă persoană? Ce semne trebuie să urmărească?
Fiecare semn imediat al SCZ, luat în parte, nu înseamnă că acel copil a fost zgâlţâit, dar asocierea mai multora dintre cele de mai jos trebuie să atragă atenţia şi părintele/cel care găseşte copilul trebuie să îl ducă de urgenţă la medic:
• lipsă de răspuns la stimuli;
• agitaţie sau letargie până la pierderea stării de conştienţă (comă);
• plâns necontrolat, slab;
• convulsii;
• incapacitate de a-şi suţine capul sau de a urmări cu privirea un obiect;
• mişcări anormale (rotatorii) ale ochilor;
• pupile de dimensiuni diferite;
• respiraţie dificilă sau oprirea respiraţiei;
• dificultăţi în timpul suptului sau înghiţitului;
• învineţirea pielii (cianoză) – la nivelul feţei sau pe tot corpul;
• vărsături.

Cum poate fi liniştit un copil în situaţia în care se descoperă că suferă de SCZ?

Este foarte important de subliniat faptul că plânsul copilului este normal și firesc și că un copil nu plânge pentru că o urăște pe persoana care-l îngrijește sau ca să o supere. De ce plânge un copil? Pentru că-i e foame, îi e sete, îi e frig, e prea mult sau prea puţin zmogot în jur, este suprastimulat sau plictisit. Însă, copilul poate să plângă şi pentru că este bolnav/ă, dar și atunci când pur și simplu vrea în brațe, pentru nevoia de afecțiune. Este esențial să se înțeleagă că plânsul este un fenomen normal, firesc. Treaba copilului este să ne anunțe că are un disconfort, iar treaba noastră este să facem față acestui plâns, să-l descoperim și să-l îndepărtăm. Putem încerca și liniștirea prin stimulare auditivă. Îi putem pune muzică liniștitoare în surdină. Luatul în brațe, cântatul și legănatul ușor sunt alte metode care funcționează. Uneori, soluția poate fi o băiță caldă. Alteori, plimbatul în aer liber.

Dacă nu este tratat, ce consecinţe poate avea acest sindrom asupra dezvoltării copilului?

Consecințele zgâlțâirii sunt foarte grave. În urma producerii leziunilor care definesc SCZ, mortalitatea este de 25-30%, iar toţi cei care supraviețuiesc acestora, rămân cu sechele: sechele neurologice – acești copii pot avea paralizii și să rămână în scaunul cu rotile sau pot avea retard mental sever și să nu se mai dezvolte din punct de vedere intelectual. De asemenea, ei pot avea tulburări de comportament sau convulsii, pentru că hemoragiile care se produc pe suprafața emisferelor cerebrale afectează și funcțiile motorii, adică mișcarea mâinilor și picioarelor, dar și intelectul, respectiv capacitatea de a învăța, memoria, atenția etc. Și acestea nu se mai pot repara! Aceste leziuni sunt permanente. Odată produse, ele nu se mai pot vindeca. Atenție! Sechelele sunt mai mari sau mai mici, în funcție de gravitatea hemoragiilor, dar nici un copil care a suferit în urma zgâlțâirii nu mai este un copil normal!

Fundația Inocenți – Romanian Children’s Relief
Romanian Children’s Relief (RCR) este o organizaţie caritabilă, non profit, cu sediul în SUA, care și-a început activitatea în primăvara anului 1990, în urma reportajului foto din Boston Globe, realizat de fotograful Michael Carroll împreună cu medicul Bill Griffo de la New York Hospital/Cornell Medical Center, cu privire la epidemia SIDA din România și la situațiile copiilor orfani. Din 1998, grupul a întemeiat Fundația Inocenți, fundație parteneră având aceeași misiune, dar cu sediul în România. Misiunea este sprijinirea copiilor şi a familiilor aflate în dificultate şi desfăşurarea de activităţi specifice pentru prevenirea abandonului maternal. Echipa și voluntarii lucrează în spitale, școli, centre de plasament sau la domiciliul beneficiarilor, oferind sprijin psihologic și kinetoterapie, educație, training și ajutor punctual material la nevoie. Aria de desfăşurare este Bistriţa Năsăud şi Bucureşti.

Care sunt metodele de prevenire a SCZ?

Informarea este esenţială – SCZ poate fi prevenit!!! Lumea trebuie să știe care sunt consecințele zgâlțâirii. Profesioniştii din domeniul medical trebuie să fie și ei informați, pentru a putea transmite mai departe. La INSMC desfășurăm, din 2007, un program de informare cu ajutorul Fundației „Lift the Children“, în cadrul căruia personalul Fundației Inocenți instruiește mamele internate cu copiii în spitale din Bucureşti, Bistriţa şi Cluj. Este foarte important ca persoana care are grijă de copil să aibă grijă de ea însăşi – fie că este vorba de mamă, tată, bunică sau bonă. Pentru că, dacă aceasta are grijă de sine, și copilul va fi bine îngrijit. Dacă se neglijează pe sine, nu câștigă nimeni din treaba asta, cu atât mai puțin copilul, care ar putea deveni ținta frustrărilor acumulate. Pentru că de cele mai multe ori copilul este îngrijit de mamă, nu este absolut nici o problemă dacă mama care alăptează se mulge și pune laptele într-un recipient în frigider și lipsește pe perioada unei mese de-acasă, ca să se ducă la shopping, dacă are chef de shopping, sau să facă orice altceva, care-i face ei plăcere. Nu este obligatoriu să stea sechestrată în casă, zi de zi, cu copilul. Are voie și nevoie să iasă și asta n-o face mai puțin mamă. Deci, nu trebuie neglijat acest aspect.

Comments

comments